Dezvoltarea senzorială și importanța sa. Cum recunoști desincronizarea senzorială la copil?

Dezvoltarea senzorială se referă la maturizarea celor cinci simțuri familiare: auzul, mirosul, gustul, atingerea și vederea. Aceasta implică modul în care sistemul nervos al bebelușului sau al copilului primește informații din aceste simțuri și apoi formează un răspuns motor sau comportamental adecvat.

Vei putea citi în acest articol despre ce reprezintă partea senzorială a corpului omenesc, precum și ce înseamnă desincronizarea senzorială. Vei putea înțelege mai bine cum lumea din jurul tău este tradusă cu ajutorul simțurilor. De asemenea, vei putea recunoaște dacă oamenii din jurul tău prezintă un deficit din punct de vedere senzorial.

Ce înseamnă dezvoltarea senzorială?

Încă de când ajungi pe lumea aceasta ai nevoie de un contact piele pe piele, indiferent că este un părinte sau persoana care va avea grijă de tine. Corpul și mintea au nevoie de stimulul piele pentru a simți și a activa o mulțime de emoții și sentimente.

Spre exemplu, atunci când un bebeluș imediat născut este pus pe burta mamei, creierul îi transmite corpului, cu ajutorul nervilor, semnale care se traduc astfel: Îmi place ce simt, acest lucru îmi aduce siguranță și un iubire. Simțurile îl ghidează pe bebeluș în tot ceea ce va face. Dezvoltarea senzorială stă la baza dezvoltării cognitive. De asemenea, abilitățile motorii sunt strâns legate de cât de dezvoltat este bebelușul din punct de vedere senzorial.

Cea mai importantă sarcină a simțurilor este aceea de a ajuta la supraviețuire. Apoi, următoarea sarcină este să vină ajutorul nostru pentru a ne învăța cum să devenim niște ființe sociale.

Simțurile primesc informații atât de la stimulii externi, cât și de la cei interni. Bebelușii vor învăța să-și dezvolte și perfecționeze abilitățile senzoriale treptat, în timp ce experimentează ceea ce văd, aud, miros, gustă sau ating. Orice acțiune pe care o faci este tradusă de către simțuri și te ajută să creezi o motivație pentru a reuși să termini ceea ce ai început.

Dacă unui bebeluș îi este foame, stimulii interni îl face să ceară lapte, cu ajutorul plânsului, fiindcă burtica lui este goală. Atunci când un bebeluș reușește să bage o bilă într-o gaură, după multe încercări, el va continua să facă aceeași mișcare până o va stăpâni foarte bine. De fiecare dată când acesta reușește să bage bila în gaură, va trece la un nivel mai greu.

Descarcă aplicația Parentool:

Care sunt simțurile externe?

• Simțul tactil: oferă informații despre pipăit cu ajutorul atingerii cu pielea;
• Simțul olfactiv: oferă informații cu ajutorul mirosului;
• simțul gustativ: oferă informații cu ajutorul limbii;
• simțul vizual: oferă informațiile despre imaginile percepute cu ajutorul ochilor;
• Simțul auditiv: oferă informații cu ajutorul urechilor.

Vederea și auzul mai sunt numite și simțurile de depărtare; de regulă, aceste mesaje primite vin din depărtare.

Care sunt simțurile interne?

• Simțul interoceptiv (interocepția) oferă informații despre senzațiile provenite de la organele interne. Acesta reglează funcții precum foamea, setea, digestia, temperatura corpului, pulsul etc.
• Simțul vestibular oferă informații despre poziția capului în relație cu suprafața pământului, despre echilibru și despre mișcarea în spațiu.
• Simțul proprioceptiv oferă informații despre poziția corpului, despre mișcarea fiecărei părți a corpului.

Procesarea senzorială este procedura neurologică prin care creierul nostru organizează toate informațiile primite. Peste 80% din sistemul nervos este implicat în procesarea și organizarea informațiilor senzoriale. Altfel putem spune despre creier că este o mașinărie de procesare senzorială.

Cum decurge o procesare senzorială fără dificultăți?

Receptarea senzorială are rolul de a primi mesaje de la receptorii din interiorul corpului dar și din exterior. Se vor transmite instrucțiuni corpului pentru ca persoana aflată în acțiune să știe din punct de vedere motor ce are de făcut.

Imaginează-ți că stai pe covor și citești o carte. În acest moment, toți receptorii senzoriali se concentrează asupra informațiilor din carte. Corpul ignoră mașinile care trec pe stradă, pielea ignoră senzațiile tactile care se simt în urma atingerii covorului. Dar dacă vine copilul tău și în timp ce citești îți spune te iubesc, atunci toți ceilalți receptori vin și se pregătesc de un nou răspuns.

Cum se manifestă tulburarea de procesare senzorială la copil?

Tulburarea de procesare senzorială presupune dificultatea creierului de a traduce într-un mod corespunzător informațiile primite având în vedere stimularea senzorială de care omul are parte.

Copilul desincronizat senzorial este un termen utilizat pentru a descrie copiii care au dificultăți în coordonarea și interpretarea informațiilor senzoriale din mediul lor. Aceste dificultăți pot fi cauzate de tulburări ale procesării senzoriale, cum ar fi tulburarea de integrare senzorială. Copiii aflați în această situație pot avea dificultăți în gestionarea informațiilor din mediul lor ceea ce îi poate afecta abilitatea de a comunica și de a se comporta într-un mod corespunzător.

Cum recunoști desincronizările senzoriale?

În literatura de specialitate se vorbește despre hiperactivitatea senzorială: reacții exagerate la senzații provenite de la unul sau mai multe sisteme. De exemplu, atunci când un copil care procesează senzațiile obișnuit mănâncă un piure și simte pe limbă un cocoloș de cartof, poate mânca în continuare fără dificultăți. Acest lucru nu este posibil pentru un copil hiperactiv senzorial deoarece i se activează frica. Astfel, nu va mai putea să lase funcțiile neuronale să-și facă treaba corespunzător.

Copilul care ignoră senzațiile are nevoie de foarte multă stimulare senzorială pentru a ajunge la o percepție senzorială potrivită. De exemplu, un copil slab dezvoltat senzorial poate să mănânce mult deoarece creierul nu recepționează un semnal potrivit de la receptorii senzoriali, fiind puțin dezvoltați.

Pentru copilul care caută stimulare senzorială continuă nu este niciodată de ajuns ceea ce face. Chiar dacă un alt copil poate renunța rapid la aceeași activitate, pentru acesta este o nevoie intrinsecă pentru a mulțumi senzațiile pe care le procesează într-un mod diferit față de normal. Exemple de activități senzoriale repetitive: rotirea unei roți a unei mașini, învârtitul într-o roată (nu simte amețeală), fredonatul în lipsa cuvintelor, așezarea cu capul în jos, atârnatul peste saltea, întinsul pe covor. Acești copii sunt expuși multor riscuri din cauza slabei dezvoltări senzoriale de care au parte.

Copilul care confundă senzațiile are dificultăți de procesare între stimuli. Sistemul nervos central prelucrează inexact informațiile, astfel încât adaptarea la viață se produce cu mult efort. Exemple: sarcinile vizual-spațiale se produc cu greutate (nu se poate orienta în timp și spațiu, nu poate găsi obiecte la indicațiile unui adult). Poate prezenta probleme în discriminarea auditivă (nu distinge bine cuvintele), coordonarea slabă a corpului (poate să cadă frecvent), nu își poate controla mână pentru a colora cu o forță specifică (apasă sau abia se vede atunci când desenează).

Ce poate face un părinte care observă o desincronizare senzorială la copilul său?

Orice desincronizare senzorială diagnosticată se poate lucra atât acasă, cât și într-un cadru terapeutic.

Stimularea senzorială este indicată să înceapă încă din primul an de viață. Bebelușul prezintă nevoi senzoriale diferite de la o lună la alta. De asemenea, un copil care face o acțiune repetitivă se poate traduce printr-o nevoie senzorială și este nevoie să fie introdus într-o cură senzorială.

Poate fi copleșitor pentru tine, ca părinte, să afli că cineva drag poate prezenta un deficit de traducere a stimulilor. Acest articol este gândit, însă, să te ajute să afli dacă există astfel de dificultăți și să consulți un specialist. Acesta îți poate confirma confirma sau exclude un astfel de diagnostic. Astfel, evaluarea și intervenția timpurie pot fi utile în gestionarea problemelor de desincronizare senzorială la copii.

Descarcă aplicația Parentool:

De ce este atât de importantă dezvoltarea senzorială?

Bebelușii încep să învețe prin intermediul sistemelor lor senzoriale. Mintea și simțurile lucrează împreună pentru a crea o lume plină de sens. Dezvoltarea senzorială în copilăria timpurie este importantă pentru sănătatea generală și bunăstarea vieții viitorului adult, formând fundamentul învățării și percepției copilului.

Surse foto: Freepik (poza principală); arhiva proprie Alexandra Ivana