Dezvoltarea neuro-motorie a copilului în primul an de viață

Dezvoltarea neuro-motorie este procesul de schimbare continuă prin care trece o ființă umană încă de la concepere, trecând prin caracteristici specifice vârstei acesteia. Este important pentru părintii unui nou-născut să știe care sunt achizițiile pe care acesta urmează să le facă, precum și cum să-l stimuleze pentru o dezvoltare armonioasă. Vei afla din acest articol ce presupune dezvoltarea neuro-motorie a copilului în primul an de viață, la ce deprinderi trebuie să fie atenți părinții, precum și alte informații relevante pentru acest subiect.

Dezvoltarea neuro-motorie între 0 și 3 luni

Pe durata primelor trei luni de viață, ca o prelungire a poziției din uter, nou-născutul este mai încordat. Acesta are un tonus muscular crescut: își ține pumnii strânși, coatele îndoite, genunchii ușor flectați, tonus care se diminuează progresiv până la sfârșitul lunii acestei etape.  În aceasta perioadă,mobilitatea copilului este mai redusă.

Cea mai importanta deprindere în această perioada este dobândirea controlului capului.

Controlul capului se  îmbunătățește progresiv. Dacă spre sfârșitul celei de-a 3-a luni va fi pus pe burtică, bebelușul va putea sta sprijinit pe antebrațe si pe palmele desfăcute și își va menține capul ridicat, privind stânga-dreapta. Aceasta poziție a copilului pe burtica, cu sprijin pe antebrațe si pe palme se numește postura păpușii.    

În aceasta etapa este foarte importantă relaxarea copilului pentru a scădea tonusul muscular crescut. Relaxarea se face prin masaj blând: mângâiere asociată cu mișcări foarte ușoare. Se evită frământările sau „trasul în apă” pentru că duce la o menținere a stării de încordare a musculaturii.

Poziționarea pe burtica, atunci când copilul nu doarme, trebuie începută încă de la sfârșitul primei luni de viață, fiind importantă pentru îmbunătățirea controlului capului. De pe burtică, copilul va face achizițiile motorii ce urmează de-a lungul dezvoltării  neuro-motorii:  rostogolirea,  târârea,  ridicarea  în patru labe. Cu cât va fi poziționat mai târziu pe burtică, cu atât achizițiile următoare vor fi întârziate.

Dezvoltarea neuro-motorie între 4 și 6 luni

În această perioadă copilul devine din ce în ce mai mobil, principalele achiziții motorii fiind rostogolirea și poziționarea în șezând. Copilul este mai relaxat decât în lunile anterioare. Se mișcă mai mult, își folosește din ce în ce mai bine mâinile și are un control bun al capului. Poziționat pe burtă, reușește să extindă coatele și să urmărească mai bine ceea ce se întâmplă în jurul său. Va începe să se rostogolească, tocmai de aceea este esențial să fie poziționat cat mai des pe burtică și să fie stimulat cu jucării pentru a consolida rostogolirea.

Poate fi poziționat cu trunchiul ridicat la 45 de grade pe o pernă înaltă de la vârsta de 4 luni și jumătate. Este fundamental ca trunchiul să fie în întregime pe suprafață înclinată și doar membrele inferioare să fie pe suprafața patului pentru a împiedica deformația coloanei vertebrale (cifoza). Din aceasta poziție, fiind stimulat sau, pur și simplu, curios să vadă ce se întâmplă în jurul său, copilul va încerca să se ridice. Astfel, își va îmbunătăți progresiv tonusul mușchilor abdominali. Când va fi pregătit, se va ridica în șezând, folosindu-se de barele patului sau de brațele părinților.

Copilul nu trebuie sa fie poziționat „între perne”. Acest lucru va produce modificări la nivelul coloanei vertebrale și o întârziere în dezvoltarea bebelușului. Va putea fi poziționat progresiv în șezând abia după 5 luni. Acest lucru se poate face ținând copilul în brațe cu spatele sprijinit de abdomenul celui care îl ține și cu piciorușele de-o parte și de alta a coapsei acestuia, în poziția „călare”.

Dezvoltarea neuro-motorie după primele 6 luni

La 6 luni copilul stă sprijinit, însă se dezechilibrează destul de ușor, începând să aibă un echilibru bun până la 7 luni. În etapa de viață dintre 7 și 10 luni copilul va dezvolta multe deprinderi: va sta bine în funduleț, se va târî, se va ridica și va merge în patru labe, se va ridica în picioare. La 7 luni copilul va sta bine în șezând fără ajutor și cu reacții de echilibru, putând să se joace din aceasta poziție fără să cadă.

O etapă deosebit de importantă în dezvoltarea neuro-motorie a copilului o reprezinta apariția reflexului „parașuta”/extensia protectoare a brațelor/pregătirea pentru săritură”. Acesta apare spre sfârșitul lunii a 8-a, iar după acest moment copilul reușește să se protejeze cu brațele și palmele extinse atunci când va cădea.

La 9 luni copilul se va ridica în patru labe. Între 9 și 10 luni se va ridica în picioare, sprijinindu-se de mobilier sau de picioarele celor din jur. La 10 luni va merge în patru labe, se va ridica frecvent în picioare și va reuși să facă pași pe lângă mobilier. Este important ca în aceasta perioadă să i se creeze copilului un spațiu de joacă unde să sa stea, dar și să se miște fără sa i se limiteze posibilitățile (de preferat, pe jos). În acest fel, va descoperi că este capabil să ajungă la jucăria preferată prin târâre, fără să mai solicite ajutor.

Descarcă aplicația Parentool:

Poziționarea în patru labe

Copilul trebuie sa fie poziționat progresiv în patru labe, chiar dacă inițial poate protesta. Această poziționare este esențială în dezvoltarea copilului, fiind primul moment în care acesta își folosește brațele în poziții de forță, susținându-și greutatea trunchiului. De asemenea, reprezintă antrenarea reacției încrucișate: mână-picior opus, fundamentală pentru coordonare, echilibru și mers.

La 11 luni copilul va merge bine în patru labe, va sta în picioare câteva secunde fără sprijin. Se va deplasa destul de mult în  laterale, ținându-se de mobilă. Începând cu 12 luni, copilul va avea un echilibru mult mai bun în picioare, va începe să meargă independent. Inițial, poate fi cu dezechilibrări: cu coatele îndoite, cu baza largă de sprijin. Poate ajunge, pe la 15 luni, să meargă singur, cu echilibru mult mai bun.

Trebuie să se evite utilizarea premergătorului, antemergătorului sau hamurilor pentru „inițierea și antrenarea mersului”.

Mersul în premergător  produce o solicitare excesivă a șoldurilor și o deformare a membrelor inferioare. Poate duce la apariția unor modele incorecte de mers. De asemenea, produce o întârziere a mersului independent, copilul fiind obișnuit să meargă cu ajutor. După ce copilul poate să se deplaseze independent, se poate utiliza un ham pentru siguranța sa. Acesta va fi folosit numai pentru protecție și nu pentru ghidajul mersului.

Fiecare copil are ritmul său propriu de dezvoltare.

În funcție de posibilitățile individuale, pot exista abateri de la deprinderile detaliate în acest articol. Tocmai de aceea, este important ca părinții să țină cont că fiecare copil are un ritm de dezvoltare propriu.

Ce pot face părinții pentru stimularea dezvoltării neuro-motorie?

• să i se amenajeze copilului un spațiu de joacă, pe podea;
• să fie poziționat progresiv în poziție verticală (ortostatism) numai după ce a început să se ridice singur;
• să se evite utilizarea premergătorului, antemergătorului sau hamurilor pentru „inițierea și antrenarea mersului”.

Ritmul normal de dezvoltare al copilului nu trebuie grăbit: copilul o să arate singur când este pregătit sa meargă. Părintele nu trebuie să interpreteze subiectiv evoluția copilului. Dacă pus în picioare schițează pași, asta nu înseamnă că este pregătit sa meargă. De asemenea, dacă face pași în lateral asta nu înseamnă ca poate fi ținut de mâini să meargă. Trebuie sa i se creeze un spațiu unde va fi stimulat sa se ridice, să meargă în lateral. Așa se va putea desprinde și va face câțiva pași independent.

În cazul în care există îngrijorări în legătură cu atingerea deprinderilor specifice pentru dezvoltarea neuro-motorie în primul an de viață, este indicat să consultați un kinetoterapeut pediatric. Astfel, în această perioadă copilul poate face câteva exerciții cu un specialist pentru consolidarea poziției în picioare și pentru stimularea mersului.

Descarcă aplicația Parentool:

Ca în multe dintre aspectele care țin de creșterea copilului, subliniem importanța atenției pe care părinții o pot oferi copilului lor. Chiar dacă poate fi tentant să grăbești procesul de dezvoltare, dă-i timp copilului tău să descopere lumea în ritmul său. Și bucurați-vă împreună de fiecare bornă atinsă în această călătorie.

Sursa foto: Freepik.com & arhiva proprie