Teoria dezvoltării cognitive de Jean Piaget este considerată un reper în domeniul psihologiei dezvoltării. Nu este însă de interes numai pentru specialiști, ci și pentru părinții interesați de dezvoltarea copiilor. Psihologul elvețian afirmă că inteligența copiilor se transformă pe măsură ce cresc. Tocmai de aceea, este important să înțelegem fiecare etapă în parte pentru a putea susține dezvoltarea celui mic. În acest articol vei descoperi importanța stimulării senzoriale din primii 2 ani de viață, precum și exerciții practice care ajută la o stimulare senzorială ghidată.
Stadiile dezvoltării umane
Conform teoriei dezvoltării cognitive a lui Jean Piaget, copiii trec prin patru etape diferite de învățare. Teoria sa se concentrează nu numai pe înțelegerea modului în care copiii dobândesc cunoștințe, ci și pe înțelegerea naturii inteligenței. Stadiile de dezvoltare ale lui Piaget fac parte dintr-o teorie despre fazele dezvoltării intelectuale normale, de la copilărie până la maturitate.
Astfel, cele 4 stadii ale dezvoltării umane sunt:
- Stadiul senzorio-motor (0-2 ani)
- Stadiul pre-operațional (între 2 și 6/7 ani)
- Stadiul operațiilor concrete (între 7 și 11/12 ani)
- Stadiul operațiilor formale (începând cu 11/12 ani)
Ce este stadiul senzorio-motor?
Stadiul senzorio-motor se desfășoară de la naștere până la vârsta de 2 ani. În această etapă a dezvoltării, copilul învață cu ajutorul simțurilor și abilităților motorii. Nou-născutul vine pe lume cu o serie de reflexe primare care îl ajut la supraviețuire. Peste acestea se adaugă simțurile care îl ajută să culeagă, etapă cu etapă, informații despre lumea lui înconjurătoare.
Corpul omenesc este înzestrat cu diferite simțuri, iar acestea se dezvoltă încă din uter. Simțurile te însoțesc de-a lungul întregii existențe și te vor ajuta să extragi informații prețioase din mediu.
Cele 5 simțuri primare sunt: văzut, auzul, mirosul, gustul și tactilul.
Atunci când un bebeluș se naște, acesta nu are toate simțurile dezvoltate la fel ca ale unui adult. Mai precis, mirosul acestuia este foarte bine dezvoltat, poate să-și recunoască mama și să se liniștească în brațele ei. La fel de bine dezvoltat este și auzul. Bebelușul poate auzi chiar din uterul mamei. La naștere poate recunoaște vocea mamei, a tatălui, a persoanelor care au stat mult pe lângă mama și chiar melodiile ascultate de către mamă.
Gustul este, de asemenea, un simț care se dezvoltă intra-uterin. Bebelușul va prefera gustul dulce, care este prezent în laptele mamei sale și care a fost prezent și în lichidul amniotic. Aceștia nu vor recunoaște gustul amar, acru sau sărat. Este nevoie de timp pentru a dezvolta acest simț.
La naștere, văzul este slab dezvoltat pentru că în uter nu a existat destul de multă stimulare senzorială vizuală. Un nou născut poate vedea la maxim 20-30 de centimetri. De aceea, este recomandat ca atunci când vrei să-i vorbești unui bebeluș să te apropii cu blândețe. Un obiect poate să fie văzut la distanță după câteva săptămâni, dar vederea se va îmbunătăți până în jurul vârstei de 2 -3 ani. În primele săptămâni de viață, un bebeluș își poate mișca ochii fără a avea mișcări regulate și uneori vor avea o privire încrucișată. Vederea cromatică (perceperea majorității culorilor) se va dezvolta între 4 și 7 luni.
Simțul tactil cuprinde toate senzațiile care pot fi percepute prin ajutorul pielii: rece, cald, mângâiere, presiune, durere. Imediat după naștere, bebelușii preferă să fie în locuri strâmte, precum brațele mamei sau să fie înfășați. Aceste acțiuni redau amintirea și confortul din uterul mamei.
Exerciții practice pentru o stimulare senzorială ghidată
Oamenii pășesc în acest univers imens înzestrați cu o mulțime de instrumente pentru a reuși să se integreze și să dobândească cunoștințele necesare pentru supraviețuire. Cu toate acestea, este nevoie de timp pentru a alinia toate aceste percepții senzoriale menționate anterior. Cu toții ne dorim să avem o autoreglare bună în mai multe arii, dar pentru a ajunge unde ne dorim este nevoie de timp și de lucru pentru a alinia cunoștințele învățate.
În continuare vei găsi câteva exerciții, pe categorii de vârstă, pe care să le integrezi în perioada de veghe (timpul trezirii) al bebelușului tău.
Primele 3 luni
În aceste luni, pruncul tău are nevoie de prezența ta fizică și de conectare emoțională. Nu este necesar să faci exerciții speciale în scopul dezvoltării senzoriale.
Între 3 și 6 luni
Începând cu vârsta de 3 luni, bebelușul începe să aibă un mai bun auto-control al capului atunci când este așezat pe burtică. Cu ajutorul jocurilor senzoriale pregătite, veți reuși să creșteți statul pe burtică, precum și să integreze cunoștințe noi.
Exerciții propuse:
- Jocuri pentru statul pe burtică
- Într-o tavă, nu foarte înaltă, se pune apă și în apă rățuște care se mișcă.
- Se poate folosi o pernă ajutătoare pentru o susținere mai bună a statului pe burtică.
- Adultul poate folosi diverse zornăitori pentru a le mișca în fața bebelușului de la stânga la dreapta, iar acesta trebuie să le urmărească cu privirea.
- Într-o cutie se pune apă și se pun diverse obiecte de forme și culori diferite (apa îi atrage foarte mult).
- Se poate forma un cerc din obiecte (asemănător unui ceas) pentru ca să îndemni bebelușul să înceapă târârea
- Se recomandă să fie fixată o oglindă în perete și bebelușul să fie pus în fața acesteia să se privească (nu se recunoaște în oglindă).
- Sticle umplute cu fasole, nisip, apă, lăsate să le exploreze în siguranță.
- Să fie pus pe o păturică și plimbat în siguranță prin casă.
- Jocuri care se pot face de spate
- Pe o bara sigură, se agață niște bureți de baie, pe care copilul în primă fază îi va urmări cu privirea. Mai apoi, va încerca să-i lovească (primele mișcări vor fi necoordonate).
- Folosiți baloane cu heliu pentru a le agăța de câte un picior, schimbați balonul de pe un picior pe celălalt.
- Pe o bară sigură, se agață fundițe/eșarfe care sunt lăsate să atârne până la fața bebelușului să le poată prindă.
Între 6 și 9 luni
Între 6 și 8 luni apare achiziția statului independent în fund. Astfel, exercițiile de stimulare senzorială se vor schimba. Începând cu vârsta de 6 luni, se poate adăuga stimularea senzorială gustativă, odată cu începerea diversificării. Între 8 și 9 luni apare permanența obiectului: bebelușul înțelege că atunci când un obiect nu mai este în aria lui vizuală, nu a dispărut, ci este ascuns pe undeva.
Exerciții propuse:
- Se va agăța pe o sfoară niște eșarfe, iar bebelușul va încerca să la tragă.
- Se poate lipi de pe un perete pe celălalt scotch si pe el se vor pune mingi colorate.
- Se va pune invers un coș de rufe, care are găuri, se vor băga în găuri eșarfe, iar bebelușul va dori să le tragă.
- Se poate găuri capacul unui borcan de plastic și se adaugă fundițe lungi în găurile capacului, se va închide capacul și va fi lăsat în mâinile exploratorului.
- Se pregătește o tavă cu puțină apă și în ea se pun felii de lămâie sau portocală.
Între 9 și 12 luni
În acest interval de vârstă apare achiziția ridicatului în picioare. La unii bebeluși după vârsta de 11 luni poate apărea mersul independent. Ne folosim de aceste noi abilități pentru o treaptă diferită a stimulării senzoriale.
Exerciții propuse:
- Se umple o lădiță cu fasole, iar bebelușul poate călca.
- Se poate crea acasă vopsea alimentară (pe care o poate mânca) și i se dă o pensulă mai mare și este lăsat să exploreze.
- Poate să dezlipească obiecte micuțe și să le exploreze tactil.
- Într-o cutie cu capac se poate pune niște becuri de diverse culori, iar peste capac nisip uscat/kinetic și lăsat la explorare,
Între 12 și 24 de luni
Copilul devine din ce în ce mai mobil, apare mersul independent și poate explora lumea dintr-o altă perspectivă. Apare limbajul și astfel poate face cereri verbale.
Exerciții propuse:
- Poate să coloreze spumă de ras.
- Să picteze gheață.
- Să coloreze vată și să o lipească.
- Să i se pună în picioare folie cu bule și să picteze pe o planșă mare, dar și pe asfalt.
- Să facă ștampile colorate cu ajutorul dopurilor de sticle.
- Să facă forme din nisip.
- Să picteze pietre.
- Poate folosi instrumente muzicale.
Rolul dezvoltării senzoriale
Bebelușii/copii au nevoie să fie supravegheați pe durata activităților de joc. Adultul este oglinda copilului, iar atunci când apare abilitatea de a imita, bebelușul va face tot ce face îngrijitorul. Pentru a înțelege lumea din jurul lor și pentru a învăța, cei mici adună și procesează informații folosind simțurile, așa că rolul părintelui este esențial.
Vă îndemn să vă jucați activ minim 15 minute pe zi. Jocul reprezintă un bun moment de conectare pentru copil. Atunci când conectarea se produce, devii mai atent la nevoile tale și ale omulețului din fața ta. Este în regulă dacă nu iese perfect, nu este nevoie să faci lucrurile într-o anumită ordine. Această ordine este ghidată chiar de copil și niciun joc nu poate să fie la fel de fiecare dată. Natura este bogată în senzorial, astfel o ieșire la mare, în parc, la munte sau chiar o plimbare pe lac se traduce prin acumulare de informații pe cale senzorială pentru copilul tău.
Chiar dacă este important să cunoști informații despre dezvoltarea copilului, lasă-te purtat în joc și joacă de copilul tău și să-l încurajezi să exploreze lumea în siguranță. Acest lucru va ajuta atât în dezvoltarea creierului său, cât și în relația voastră de conectare.
Foto credit: Freepik.com (poza principală); Alexandra Ivana (foto articol).