Pedofilia este unul dintre cele mai incomode subiecte de discuție pentru părinți. Cu atât mai mult, însă, este nevoie să vorbim despre această tulburare. Prin informare și conștientizare suntem capabili să ne protejăm copiii. Într-un material anterior, psihologul clinician Lavinia Tăutu ne-a ajutat să înțelegem mai bine ce înseamnă pedofilia din punct de vedere psihologic. În acest articol, avocatul Teodora Maria Rusu ne expune perspectivă juridică a pedofiliei.
Ce este pedofilia din punct de vedere juridic?
Pedofilia este o formă de tulburare psihologică care, însă, nu are un corespondent cu aceeași denumire printre infracțiunile care sunt prevăzute de Codul penal sau de alte legi speciale. Comportamentul pe care îl manifestă persoanele care au o astfel de tulburare nu rămâne, însă, nesancționat penal.
Există mai multe tipuri de infracțiuni care vizează conduita acestora. Printre infracțiunile cel mai frecvent comise de persoanele care suferă de pedofilie se numără actul sexual cu un minor și violul, agresiunea sexuală, coruperea sexuală a minorilor și racolarea minorilor în scopuri sexuale.
Infracțiunile care aduc atingere vieții sexuale au un caracter agravat ori de câte ori victima este un minor, o persoană vulnerabilă care nu are discernământul format sau complet format pentru a înțelege semnificația actelor în sine, care nu au posibilitatea să consimtă valabil la acestea. Din acest considerent, și sancțiunile sunt mai drastice. Limitele de pedeapsă sunt mai mari, putând să depășească și 15 ani de închisoare, în funcție de tipul și circumstanțele infracțiunii săvârșite.
Infracțiuni care se circumscriu noțiunii de pedofilie
Printre infracțiunile care se corelează cu această tulburare psihologică sunt următoarele:
Violul
Infracțiunea de viol este prevăzută la art. 218 al Codului penal. Constă în raportul sexual obișnuit, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârşit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, sau profitând de această stare.
Cu alte cuvinte, această faptă privește întreținerea de acte sexuale cu o persoană care nu își dă consimțământul la acest lucru. În cazul în care victima este un minor, fapta este considerată de lege ca fiind mai gravă și este pedepsită cu închisoarea de la 7 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Infracțiunea de viol săvârșită asupra unui minor este sancționată și mai aspru, respectiv cu pedeapsa închisorii de la 7 la 15 ani, în cazul în care:
- victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;fapta a fost comisă de către un membru de familie sau de către o persoană care convieţuieşte cu victima;
- fapta a fost comisă în scopul producerii de material pornografic;
- fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună.
Agresiunea sexuală
Agresiunea sexuală este prevăzută de art. 219 în Cod penal. Constă în actul de natură sexuală, altul decât cele prevăzute în art. 218, cu o persoană, săvârşit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori profitând de această stare și se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
În esență, această faptă vizează alte acte care nu presupun penetrare sau act sexual oral sau anal (acte de masturbare, sadism, masochism etc.), făptuitorul urmărind practic o satisfacere fără penetrare a apetitului sexual, de asemenea fără consimțământul valabil exprimat al victimei.
Aceasta poate consta în practicarea de acte lascive, obscene, de lubricitate, altele în afară de ceea ce este admis ca firesc, prin manifestări anormale, ţinând de psihopatologia sexuală.
Atunci când victima este un minor, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. La fel ca și în cazul violului, această infracțiune capătă o gravitate mai mare și limitele pedepsei închisorii sunt majorate la 5 – 12 ani în următoarele situații:
● victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
● fapta a fost comisă de către un membru de familie sau de către o persoană care convieţuieşte cu victima
● fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice
● fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună.
Actul sexual cu un minor
Infracțiunea de act sexual cu un minor, prevăzută la art. 220 din Codul penal, este fapta de a întreține raporturi sexuale firești, acte sexuale orale și anale, precum şi orice alte acte de penetrare vaginală sau anală cu minori care consimt la actul în discuție. Dacă în cazul violului și agresiunii sexuale, absența consimțământului victimei este o condiție de angajare a răspunderii penale, nu este și cazul infracțiunii de act sexual cu un minor.
Această infracțiune însă, are anumite particularități în funcție de vârsta victimei, a infractorului și a calității acestuia:
● forma de bază vizează săvârșirea unor astfel de acte cu caracter sexual cu un minor cu vârsta între 14 şi 16 ani, pedeapsa aplicabilă fiind închisoarea de la 1 la 5 ani.
● fapta se consideră mai gravă atunci când minorul nu a împlinit vârsta de 14 ani, pedeapsa aplicabilă fiind închisoarea de la 2 la 9 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
● se va aplica pedeapsa închisorii de la 2 la 9 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi în cazul care fapta este comisă de un major cu un minor cu vârsta între 16 şi 18 ani, dacă:
a) minorul este membru de familie al majorului;
b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului sau acesta a abuzat de poziţia sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situaţia vădit vulnerabilă a acestuia, datorată unui handicap psihic sau fizic, unei situaţii de dependenţă, unei stări de incapacitate fizică sau psihică ori altei cauze;
c) fapta a pus în pericol viaţa minorului;
d) a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.
● pedeapsa aplicată este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi atunci când victima are vârsta cuprinsă între 14 și 16 ani și se afla în una dintre situațiile anterior menționate la literele a-d sau dacă făptuitorul a împlinit vârsta de 18 ani. Dacă victima are sub 14 ani, săvârșirea faptei în circumstanțele arătate anterior determină aplicarea pedepsei cu închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Coruperea sexuală a minorilor
Infracțiunea de corupere sexuală a minorilor, prevăzută de art. 221 Cod penal, este o infracțiune care îmbracă mai multe forme:
● forma de bază a acestei infracțiuni, constă în fapta de a comite un act de natură sexuală, altul decât actul sexual cu un minor, împotriva unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani, precum şi determinarea minorului să suporte ori să efectueze un astfel de act și ea se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Se pedepsește cu închisoarea de la două luni la 3 ani, fapta enunțată anterior, comisă de un major cu un minor cu vârsta între 14 şi 18 ani, dacă este incidentă oricare dintre circumstanțele menționate la lit a.)-d.) care conferă un caracter agravat si în cazul infracțiunii de act sexual cu minor.
● fapta care are ca și victimă un minor care nu a împlinit 14 ani, are un carcater agravat și se sancționează cu închisoarea de la 2 la 8 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, atunci când a fost săvârșită în circumstanțele menționate anterior sau dacă a pus în pericol viaţa victimei.
● o altă formă a corupției sexuale este săvârșirea de către un major, a unui act sexual de orice natură în prezenţa unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani. Această faptă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
● ne vom afla în prezența infracțiunii de corupere sexuală și în cazul determinării, de către un major, a unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani să asiste la comiterea unor acte cu caracter exhibiţionist ori la spectacole sau reprezentaţii în cadrul cărora se comit acte sexuale de orice natură, precum şi punerea la dispoziţia acestuia de materiale cu caracter pornografic. Această faptă se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Racolarea minorilor în scopuri sexuale
Infracțiunea de racolare a minorilor în scopuri sexuale este prevăzută de art. 222 Cod penal și constă în fapta persoanei majore de a-i propune unui minor care nu a împlinit vârsta de 16 ani să se întâlnească, în scopul comiterii unui act dintre cele specifice infracțiunii de act sexual cu un minor sau cele specifice pornografiei infantile, inclusiv atunci când propunerea a fost făcută prin mijloacele de transmitere la distanţă. Sancțiunea este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Cu aceeași sancțiune se pedepsește și fapta persoanei majore, de a propune unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani, să se întâlnească în scopul comiterii unui act dintre cele specifice infracțiunii de corupere sexuală, inclusiv atunci când propunerea este făcută prin mijloace de comunicare la distanță.
Așadar, legea penală sancționează inclusiv lansarea unei propuneri de întâlnire către un minor care nu a împlinit vârsta de 16 ani, dacă scopul este cel infracțional indicat în cele de mai sus.
Atât infracțiunea de racolare a minorilor în scopuri sexuale, cât și coruperea sexuală și actul sexual cu un minor, sunt mai grave dacă sunt săvârşite de două sau mai multe persoane împreună sau de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune contra libertăţii şi integrităţii sexuale asupra unui minor, o infracţiune de pornografie infantilă sau proxenetism asupra unui minor, limitele speciale ale pedepsei mojrându-se cu o treime.
Pornografia infantilă
Pornografia infantilă este prevăzută și sancționată de prevederile art. 374 Cod penal și, în forma sa de bază, constă în producerea, deţinerea, procurarea, stocarea, expunerea, promovarea, distribuirea, precum şi punerea la dispoziţie, în orice mod, de materiale pornografice cu minori. Pedeapsa aplicabilă acestei fapte este închisoarea de la un an la 5 ani.
Conform legii penale, prin materiale pornografice cu minori se înţelege orice material care prezintă un minor ori o persoană majoră drept un minor, având un comportament sexual explicit sau care, deşi nu prezintă o persoană reală, simulează, în mod credibil, un minor având un astfel de comportament, precum şi orice reprezentare a organelor genitale ale unui copil cu scop sexual.
Constituie o formă agravată a acestei infracțiuni și se sancționează mai aspru, dacă faptele au fost săvârșite printr-un sistem informatic sau alt mijloc de stocare a datelor informatice. Suplimentar acestei forme, constituie pornografie infantilă și următoarele:
● îndemnarea sau recrutarea unui minor în scopul participării lui în cadrul unui spectacol pornografic, obţinerea de foloase de pe urma unui astfel de spectacol în cadrul căruia participă minori sau exploatarea unui minor în orice altfel pentru realizarea de spectacole pornografice, sancționându-se cu aceeași pedeapsă ca și cea de mai sus
● vizionarea de spectacole pornografice în cadrul cărora participă minori se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
În sensul legii penale, prin spectacol pornografic se înţelege expunerea în direct adresată unui public, inclusiv prin tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor, a unui copil implicat într-un comportament sexual explicit ori a organelor genitale ale unui copil, cu scop sexual.
● accesarea, fără drept, de materiale pornografice cu minori, prin intermediul sistemelor informatice sau altor mijloace de comunicaţii electronice se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
● la fel ca și în cazul celorlalte infracțiuni contra vieții sexuale, fapta este mai gravă dacă este săvârșită în una din următoarele împrejurări:
a) de către un membru de familie sau de către o persoană care convieţuieşte cu victima;
b) de către o persoană în a cărei îngrijire, ocrotire, educare, pază sau tratament se afla minorul sau de o persoană care a abuzat de poziţia sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului;
c) fapta a pus în pericol viaţa minorului;
d) de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune contra libertăţii şi integrităţii sexuale asupra unui minor, o infracţiune de pornografie infantilă sau proxenetism asupra unui minor, limitele speciale ale pedepselor se majorează cu o treime.
Incestul
Incestul este incriminat de art. 377 Cod penal și constă în raportul sexual consimţit, săvârşit între rude în linie directă sau între fraţi şi surori. Această faptă va fi reținută atunci când unul dintre participanți este minor, suplimentar față de altă infracțiune (exemplu act sexual cu un minor). Această faptă se pedepseşte cu închisoarea de la un an la 5 ani.
3. Ce poți face dacă afli de existența unui caz de pedofilie
Orice persoană care este victima unei astfel de infracțiuni sau care a luat cunoștință sau a asistat la săvârșirea unor astfel de fapte are îndatorirea să se adreseze de îndată celei mai apropiate unităţi de poliţie, sesizarea putând îmbrăca forma unei plângeri sau denunț.
Nu doar adultul, ci și copilul poate să sesizeze Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia copilului. Astfel, această instituție poate lua măsurile corespunzătoare pentru ca minorul să fie protejat împotriva oricăror forme de violenţă sexuală și nu numai. În egală măsură, angajații instituţiilor publice sau private care, prin natura profesiei, intră în contact cu copilul şi au suspiciuni asupra unui posibil caz de abuz, neglijare sau rele tratamente au obligaţia de a sesiza de urgenţă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.
În ceea ce îi privește pe părinți ori alți reprezentați legali ai minorului, precum și autoritățile, în cazul în care se identifică un astfel de caz, au obligaţia să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a facilita readaptarea fizică şi psihologică şi reintegrarea socială a oricărui copil care a fost victima unor astfel de abuzuri și infracțiuni.
4. Registrul național al persoanelor care au comis infracțiuni sexuale
Având în vedere frecvența cazurilor de infracțiuni sexuale și de exploatare a minorilor și a altor persoane vulnerabile, precum și necesitatea luării unor măsuri eficiente și grabnice în vederea identificării potențialilor agresori, prevenirii și combaterii acestor fapte, din luna iulie a anului 2021, la nivelul tuturor unităților de Poliție din România s-a înființat și se operaționalizează un Registru național al persoanelor care au comis infracțiuni sexuale, de exploatare a unor persoane considerate vulnerabile și a minorilor.
În acest registru se ține evidența persoanelor fizice care au fost condamnate penal, au fost supuse unor măsuri preventive într-un proces penal, sau despre care s-au primit comunicări de luare în evidență din partea autorităților centrale din celelalte state membre UE și a autorităților competente din statele terțe, pentru săvârșirea infracțiunilor sexuale față de minori și alte persoane vulnerabile.
De asemenea, sunt menționate și persoanele născute în străinătate, despre care s-au primit comunicări din partea autorităților competente ale altor state, cu privire la săvârșirea unei infracțiuni dintre cele enumerate și cu privire la care sunt date că se deplasează sau că se pot deplasa pe teritoriul României.
Cine poate obține accesa acest registru?
Organele de urmărire penală sau instanțele de judecată, precum și instituțiile din sistemul de apărare, ordine publică, siguranță națională și justiție pot obține copie de pe Registru în baza unei cereri care conține datele cu caracter personal ale persoanei verificate și care se adresează unității de poliție în a cărei rază administrativ-teritorială s-a născut persoana fizică sau Inspectoratului General al Poliției Române, în cazul persoanelor născute în străinătate.
În aceleași condiții, mai pot obține copii de pe registru și instituțiile publice și organele de specialitate ale administrației publice, centrale și locale, instituțiile din sistemul de învățământ, sănătate sau protecție socială, precum și orice entitate publică sau privată a cărei activitate presupune contactul direct cu copii, persoane în vârstă, persoane cu dizabilități sau alte categorii de persoane vulnerabile ori care presupune examinarea fizică sau evaluarea psihologică a unei persoane.
Persoanele care urmează a fi înscrise în acest Registru sunt supuse de către personalul Poliției Române unui proces de identificare, respectiv sunt fotografiate, li se prelevează amprentele, și probe biologice. Dacă aceste persoanele nu se prezintă de bunăvoie, acestea vor fi constrânse de către personalul poliției.
Persoanele care sunt înscrise în Registru au mai multe obligații legale, printre care:
● obligația de a se prezenta periodic la organele de poliție pentru a comunica acestora informații relevante referitoare la profesia, meseria sau activitatea pe care o desfășoară, mijloacele de existență, persoanele minore, în vârstă, cu dizabilități sau vulnerabile cu care locuiesc sau cu care au intrat în contact în mod direct și sistematic, unitățile de învățământ școlar sau preșcolar, taberele de copii, spitalele de copii sau orice loc frecventat în mod preponderent de copii, în care au avut acces în această perioadă,
● de a comunica adresa unde locuiesc și modalitatea de comunicare cu organele de poliție.
● de a anunța, în prealabil, organul de poliție pe raza căruia locuiesc, în cazul intenției efectuării oricăror deplasări din localitatea de domiciliu mai lungi de 15 zile, inclusiv cu privire la localitatea de destinație, scopul deplasării, perioada de deplasare și mijlocul de transport folosit;
● de a se prezenta la organul de poliție pe raza căruia își stabilesc locuința, pentru a comunica despre aceasta și a fi luate în evidență, în termen de cel mult 3 zile.
Nerespectarea acestor obligații este infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Ministerele de resort și organele administrației publice centrale și locale au obligația să ia toate măsurile necesare, pentru a se asigura că unei persoane înscrise în Registru i se interzice, temporar sau permanent, să desfășoare activități profesionale, activități de voluntariat sau orice alt tip de activități care presupun: contactul direct cu copiii; contactul direct cu persoane în vârstă, persoane cu dizabilități sau alte categorii de persoane vulnerabile; examinarea fizică sau evaluarea psihologică a unei persoane.
Pe baza datelor care se înscriu în Registru, orice persoană interesată poate să obțină un certificat de integritate comportamentală, prin depunerea unei cereri-tip, cu datele cu caracter personal completate și motivată, depusă personal la orice unitate sau subunitate de poliție în care funcționează ghișeu de eliberare a certificatelor de cazier judiciar. Acest certificat este documentul eliberat persoanelor fizice, care atestă lipsa înscrierilor în Registru sau, după caz, datele înscrise în Registru cu privire la acestea, fiind un document distinct față de cazierul judiciar.
