Prima oară la grădiniță și furtuna emoțională pentru copii și părinți

Dragi părinți, 

Nu doar copiii voștri încep grădinița sau creșa, ci și voi începeți o nouă etapă din rolul vostru de părinți. Probabil mai mult ca oricând, această nouă etapă vine cu și mai multă anxietate, cu și mai multe întrebări, dorință de control și neliniște. 

Anul acesta a fost o continuă schimbare, din momentul în care a fost nevoie să ne adaptăm la viața permanentă de familie și la faptul că lucrurile s-au oprit. A fost nevoie să fim părinți, parteneri, educatori și poate și proprii psihologi. Acum suntem puși în poziția de a ne adapta la următoarea etapă, cea de reluare a activităților într-un context total nou și impredictibil. Suntem nevoiți să ne uităm la anxietățile noastre și la lipsa de control și să le integrăm în viața noastră ca fiind noul normal.

Prima oară la grădiniță: ce simțiți voi, ca părinți?

Majoritatea veți spune frică, multă frică și din nou frică. De la frică de cum o să fie pentru ei cu noile reguli de distanțare socială, noile reguli de igienă, mai riguroase de până acum la frică de faptul că perioada de acomodare de până acum nu mai este posibilă (părintele să stea în primele zile la grupă cu copilul). Frică de faptul că nu va reuși să se liniștească în prezența unui străin și, mai ales, că nu va mai putea să își ducă jucăria preferată la somn.

Apoi se adaugă teama de acest nou virus, COVID-19. În noul context se impune o serie de reguli ce vin la pachet cu îngrijorări legate de posibilitatea transmiterii în colectivitate, suprapus cu sezonul virozelor/gripei. La toate aceste îngrijorări se adaugă și întrebări peste întrebări:

  • Cum se vor putea juca ei, păstrând regulile de distanțare socială? Cum vor fi liniștiți fără să fie îmbrățișați?
  • Dacă sunt în colectivitate în grupa mare, spre exemplu, perioada care presupune cel puțin 3 ani de prietenie dintre unii copii, cum se vor îmbrățișa ei sau chiar săruta când se revăd după o pauză de aproximativ 7 luni?
  • Cum vor reuși cadrele să comunice non-verbal din moment ce expresiile faciale vor fi acoperite de o mască? Cum vor vedea când zâmbesc?

prima oara la gradinita parentool

 

Pe lângă toate aceste întrebări, frământări și anxietăți se adaugă ceea ce puțin dintre noi tolerăm în viața noastră: lipsa controlului. Lipsa controlului începe din poarta grădiniței – locul în care părinții au voie și pot să mai meargă, iar asta într-un interval orar bine stabilit.

Descarcă aplicația Parentool:

Ce lasă toată aceasta furtună emoțională în noi?

Furtuna emoțională lasă, probabil, furie și frică. Poate activează o perioadă mai puțin favorabilă din experiența noastră proprie. Poate de când eram copii și ne-am început grădinița, dacă suntem suficient de norocoși să ne amintim asta. Sau ne face să ne reîntoarcem la temerile din primul an de colectivitate în rolul de părinte. Ce facem cu toată această furie, teamă și tot amalgamul de întrebări?

Ei bine, dragi părinți, suntem cu toții în aceeași furtună, însă în bărci diferite, cum spune o vorbă veche. Fiecare are barca lui, iar acesta este primul lucru pe care îl facem, ne uităm la barca noastră.

Cum am putea să ne gestionăm temerile în așa fel încât să reușim să ne bucurăm de perioada aceasta și de noua etapă a copiilor? Și asta fără să ne afecteze sănătatea mintală? 

Leacul lipsei de control este acceptarea faptului că nu putem să controlăm nimic. Într-un mod paradoxal, acest lucru ne va da mai mult control. Acceptarea lipsei de control ne va da prezentul și ziua de astăzi. Ar fi un monolog de forma:

Nu pot să controlez ce se va întâmpla astăzi cu copilul meu când îl las în poarta grădiniței. Dar știu că până îl voi revedea, pot să mă ocup de mine. Pot să îmi fac cumpărăturile la supermarket fără presiune. Pot chiar până ajung acasă sau la birou și îmi încep munca, să mă bucur de piesa favorită în mașină sau la căști. Iar asta mă face să mă simt….

În al doilea rând, putem să ne liniștim anxietatea întrebând fără rușine cadrele didactice sau direcțiunea instituției ce fel de măsuri au luat pentru protecția copiilor, cum se ocupă de ei, să întrebăm alți părinți care au început mai repede grădinița – să ne creăm un soi de grup de suport prin împărtășirea anxietăților și astfel să îi putem da minții un pic de liniște, spunându-i că am cerut clarificările de care am simțit că avem nevoie, că oricând putem păstra legătura cu cadrele didactice, că toți suntem o echipă, vâslim în aceeași furtună. 

Beneficiul anxietății în viața noastră este acela că primim un semnal din interiorul nostru către propria persoană, un semnal care ne atrage atenția că este nevoie să ne întoarcem spre noi pentru a vedea ceea ce în mod normal am pune în umbra noastră. Teama pentru boală este a mea – a părintelui, nu a copilului, ea este proiectată asupra copilului, însă probabil copilului nostru interior îi este teamă de ceea ce ar însemna o boala sau a fi bolnav.

Aici pot să mă uit la ce înseamnă boala pentru mine. Cum am fost îngrijit când am fost bolnav în copilăria mea? Care este cea mai mare teamă a mea față de boală?

Ce facem cu furia?

Ei bine, furia poate să fie o motivație pentru schimbare, pentru că în acest caz, apare ca reacție a renunțării la zona noastră de confort și atunci dacă tot am fost scoși din zona de confort, ce putem face?

Furia ne face să ne întoarcem spre noi, ceva din interiorul meu a fost lezat sau o nevoie nesatisfăcută care a dus la această reacție m-a scos din zona de confort. Și atunci este necesar să ne întoarcem spre noi și să vedem ce semnal primim: mi-a fost atacată nevoia de dreptate (nu e corect că se întâmplă asta), nevoia de siguranță, nevoia de control? Ce este în spatele furiei mele?

 Nu în ultimul rând, cel mai important remediu este copilul nostru.

Observați-vă copiii, dragi părinți, căci ei prin a lor autenticitate, pot să ne transmită ceea ce avem nevoie în temerile noastre legate de revenirea la grădiniță: fericirea, bucuria lor, faptul că pot să se adapteze cu o mai mare ușurință decât noi la schimbare, mai ales dacă este făcută prin joacă și cu blândețe, ne pot transmite faptul că această distanțare socială a părinților îi poate face mai autonomi (își schimbă singuri hainele, le consolidează mai bine regulile de igienă) și că toată perioada asta poate să aibă și un beneficiu: îi ajută să se adapteze mai bine la școală, ca să se poată adapta apoi mai bine la viață.

Descarcă aplicația Parentool:

Sursa foto: Unsplash

Împărtășește cu prietenii tăi

Autor

  • Iulia-Diana Pop

    Diana este psiholog clinician și psihoterapeut cu formare în psihoterapie pozitivă. Pasiunea ei pentru psihologie a început în liceu odată cu Jung și ale sale simboluri. A descoperit mai târziu pe parcursul facultății, al masteratului și al formării în psihoterapie, mai multe pălării ale psihoterapiei, de la Beck la Yalom, de la psihodrama lui Morenno la terapia Gestalt și, bineînțeles, a descoperit felul în care poveștile pot fi o sursă fantastică pentru psihoterapie, potrivit lui Peseschkian, fondator al psihoterapiei pozitive. Dar Diana spune că adevărata ei dezvoltare s-a produs cu orele de formare în psihoterapie când s-a redescoperit de fiecare dată și și-a dat voie să plângă, să fie furioasă, autentică și curioasă față de propria ei viață și existența. Pornind de la teorie și practică pe ea însăși, Diana spune că este fascinant să fie alături de client în propria sa călătorie și să aibă privilegiul de a fi martor intim la călătoria acestuia și la descoperirea Sinelui.

Descoperă cursul video
Cele mai frecvente boli ale copilăriei
cu dr. Alexandra Constantin, medic pediatru

Lasă un răspuns

Lasă un răspuns