Cei mai mulți dintre părinți simt anxietate atunci când vine vorba de a-și lăsa bebelușul în grija altcuiva, chiar și pentru câteva ore. Chiar dacă părinții știu, rațional, răspunsul la multe dintre preocupările lor, știm cât este de important să ai șansa de a vorbi cu un specialist care să îți confirme răspunsul sau să te ajute să îl găsești. Începem pe blogul nostru o serie de articole numită Părinții întreabă, specialiștii Parentool răspund. În acest fel, încercăm să aducem răspunsuri la cele mai comune îngrijorări. Am povestit cu Petruța Roșu, psiholog și psihoterapeut cognitiv-comportamental și specialist Parentool, despre motivele pentru care îți este greu să lași copilul (în special în primele luni de viață) în grija altcuiva.
Este normal să simți această anxietate?
Să te simți îngrijorat de bunăstarea copilului tău este absolut normal. Anxietatea are un scop specific: ne ajută atât să evităm pericolele imediate, cât și să învățăm să anticipăm pericolele viitoare. Într-o lume haotică și imprevizibilă, putem considera anxietatea un atu.
Anxietatea de separare este așadar, un răspuns adaptativ la stres. Îngrijirea copiilor oferă atât protecție pentru ei, cât și diminuarea stresului pentru părinte (via descărcărilor de oxitocină în creier – neurotransmițătorul care calmează sistemul nervos simpatic și reduce anxietatea).
Limita dintre anxietatea normală și cea patologică este însă una foarte sensibilă. Atunci când creierul intră în suprasolicitare prin confruntarea cu stresori constanți, ajunge să semnaleze prea multe alarme false. În aceste condiții specifice, anxietatea maternă de separare poate scăpa de sub control, interferând cu viața de zi cu zi și având un impact puternic asupra sănătății mintale și fizice.
Lăsată netratată, poate duce și la un atașament nesănătos în relația părinte/copil. Conform rezultatelor studiilor de specialitate, mamele cu anxietate de separare netratată sunt predispuse la a deveni părinți care exercită asupra copilului niveluri toxice de control. Acest stil parental dezadaptativ a fost relaționat cu anxietatea de separare, stimă de sine scăzută și probleme de competență la copii. Acest lucru se poate întâmpla și taților care sunt principalii îngrijitori ai copilului.
Ce pot face atunci când simt această anxietate?
Din fericire, multe dintre lucrurile pe care le poți face pentru a-ți ușura propria anxietate de separare sunt benefice și pentru copil:
Înțelege faptul că anxietatea de separare a bebelușului este o etapă normală.
Prezența anxietății de ambele părți semnalează faptul că sistemul de atașament funcționează bine. Până în jurul vârstei de 3 ani, copiii învață că momentele de separare sunt doar temporare. Cu toate acestea, dacă cedezi în fața sentimentului de vinovăție, copilul tău nu va învăța niciodată să depășească anxietatea.
Cea mai bună atitudine în aceste momente este una calmă și pozitivă din partea ta. Zâmbește, explică-i copilului ce urmează să se întâmple: faptul că vă revedeți curând. Încearcă să nu prelungești momentul separării. Îi vei oferi astfel celui mic oportunitatea de a învăța că, deși separările pot fi îngrijorătoare, de cele mai multe ori acestea sunt provizorii.
Cu exercițiu, copilul își va dezvolta abilitățile de autoreglare emoțională și un sentiment sănătos de auto-eficacitate. Oferindu-i spațiu, îl ajuți să devină mai puțin temător de lumea din jurul său.
Exersează separări scurte de bebelușul tău.
Lasă-ți copilul cu un apropiat în care ai încredere. În acest fel, o să se simtă în continuare confortabil și în siguranță în absența ta. Treptat, treci la separări mai lungi și în medii nefamiliare (trimite-l în parc/în oraș cu altcineva etc).
Înțelege de ce ai nevoie de timp doar pentru tine.
Faptul că nu te odihnești poate duce la stres, oboseală și depresie. Astfel de stări emoționale te împiedică mai apoi să îndeplinești noul rol de părinte așa cum ți-ai dori. Pauza poate să însemne o scurtă plimbare, o baie caldă, o zi la spa sau o ieșire cu prietenii. Chiar dacă te face să te simți anxios/anxioasă, echilibrarea vieții tale ca părinte cu viața ta ca individ poate preveni sentimentul de copleșire. Prin consecvență, anxietatea devine mai ușor de gestionat de fiecare dată.
Identifică-ți gândurile și încearcă să le combați.
Anxietatea produce o mulțime de tipare de gândire negative, iraționale. Indiferent cât de prostești sau iraționale ar putea părea gândurile tale, notează-le. Îți va fi mai ușor să te detașezi de ele și să începi să le vezi obiectiv. Folosește lista pentru a te ghida în procesul de combatere a acestor frici. Încearcă să stabilești (singur/ă sau în discuții cu o persoană apropiată) cât de raționale, posibile și probabile sunt gândurile pe care le ai.
Cere ajutorul.
Dacă nu reușești să îți gestionezi anxietatea de separare și te simți incapabilă să ieși din casă, vorbește cu un terapeut. E normal să fii îngrijorat, dar când aceste stări se prelungesc în anxietate intensă sau atacuri de panică, e timpul să ceri ajutor specializat. Un terapeut îți poate asculta îngrijorările și poate dezvolta un plan de tratament pentru a te ajuta să gestionezi mai bine fricile, atât pentru sănătatea ta, cât și a copilului.
Petruța Roșu, precum și alți specialiști în psihologie, îți așteaptă întrebările în aplicație. Oricât de mult ne-am dori să acoperim toate îngrijorările tale, știm că fiecare părinte are un context și o poveste. Tocmai de aceea, suntem bucuroși că sunt tot mai multe conversații personalizate în aplicație și mai ales că putem contribui la starea de bine a părinților prin ajutorul specialiștilor noștri. Descarcă aplicația Parentool, găsește specialistul potrivit preocupărilor tale și scrie-i.
Sursa foto: Freepik