Trecerea de la creșă (sau de acasă) la grădiniță reprezintă o etapă de tranziție importantă în care se află copilul. Iar aceasta vine cu provocări atât pentru cel mic, cât și pentru părinți.
Implicarea familiei este un element cheie ce determină mai apoi rezultate pozitive pentru copii și starea lor de bine. Modelele din literatura de specialitate care încearcă să explice tranziția la grădiniță spun că există o interacțiune dinamică între mai multe contexte: familie, grădiniță, comunitate și covârstnici. Pentru ca această trecere să fie una ușoară, specialiștii caută să identifice factorii de risc și cei de protecție în schimbarea contextelor și relațiilor.
Intrarea într-un nou colectiv, cum ar fi grădinița, presupune o serie de lucruri la care copilul trebuie să se adapteze și să facă față. Dacă ne gândim la copilașii de aproximativ 3 ani, care tocmai pășesc în grupa mică, această etapă este una cu totul nouă, mai ales dacă nu au fost înainte la creșă. Fiind obișnuiți să petreacă mult timp cu părinții, figuri importante de atașament, acum trebuie să interacționeze cu mult mai mulți străini. Și nu doar adulți, cât și copii. Acest lucru poate cauza distres unora, manifestat prin plâns, dorința de a sta acasă și a nu merge la grădiniță, despărțiri dificile dimineața sau neimplicarea în activități. Pentru unii copii, aceste probleme s-ar putea să nici nu apară (având deja interacțiuni sociale), dar pentru alții se pot regăsi sub diferite forme.
Din perspectiva dezvoltării socio-emoționale, la începutul grădiniței, copilul se poate confrunta cu stări de frică cu privire la schimbarea rutinei, se poate juca de unul singur mai mult și se poate implica foarte puțin în interacțiuni cu ceilalți copii. Aceste lucruri pot fi privite și înțelese prin prisma atașamentului și a legăturii formate cu părinții, este perfect normal ca cel mic să caute siguranță din partea părinților.
Deși învățarea se face prin joacă, grădinița reprezintă un mediu mult mai structurat (comparativ cu cel de la creșă sau de acasă), în care copiii trebuie să respecte anumite reguli, învață rutine, învață cum să-și aștepte rândul și să interacționeze cu ceilalți, dobândesc cunoștințe despre numere, forme geometrice, culori. Adaptarea la aceste interacțiuni și activități academice poate influența starea de bine ulterioară, dezvoltarea socio-emoțională a copiilor și chiar adaptarea la școală.
Pe de altă parte, și părinților le este greu și vin însoțiți cu o serie de griji legate de acomodarea copilului la un mediu nou, la reguli și rutine, posibilitatea ca cei mici să prezinte unele probleme de comportament, măsura în care mediul susține și antrenează abilitățile academice ale copiilor, felul în care cei mici reușesc să interacționeze unii cu ceilalți și reușesc să își dezvolte independența.
Este normal, ca părinte, să ai astfel de îngrijorări. Este o etapă nouă, la care mai întâi tu trebuie să te adaptezi, pentru ca mai apoi să îl susții pe cel mic în această tranziție. Uneori poate fi greu să îl lași pe copil la grădiniță, ”singur”, fără a te gândi dacă plânge sau s-a rănit cumva. Gestionarea unor astfel de gânduri și sentimente îi va ajuta și pe copii să facă față mai bine unui mediu nou.
Cum putem să gestionăm această perioadă de început?
Un prim pas important este ca familia să fie implicată și să comunice cu grădinița. Părinții se pot interesa de la educatoare care sunt așteptările pe care ele le au, anumite reguli existente, modul în care se desfășoară activitățile. Astfel, se vor reduce de la început din neînțelegeri sau posibile așteptări nerealiste și vor fi clarificate mai multe aspecte. Ideea pe care o avem despre grădiniță, din ce ne amintim din propria experiență sau ce am auzit și văzut în media, poate să nu corespundă mereu cu ceea ce este în realitatea, astfel încât anumite clarificări vor ușura situația.
Este recomandat ca părintele să viziteze grădinița înainte de începerea ei, iar dacă este posibil, să facă acest lucru alături de copil și să participe la un moment al unei zile de grădiniță. În acest mod, cel mic va avea deja o interacțiune cu noul mediu, în care a explorat, avându-l alături pe părinte.
De asemenea, este indicat să se mențină o comunicare frecventă cu educatoarea, mai ales după începerea grădiniței. Fie înainte, fie după program se pot iniția scurte discuții care să ajute la o cunoaștere mai bună a copilului. Poate fi un context potrivit în care să se împărtășească anumite particularități/ nevoi speciale ale celui mic, la care ceilalți ar trebui să fie atenți.
Nu te îngrijora, provocările pe care cel mic le întâmpină la începutul grădiniței vor fi depășite pe măsură ce va exista o continuitate între ceea ce se întâmplă la grădiniță și acasă. Câteva lucruri practice pe care le poți face sunt:
- Luați masa în același program ca cel stabilit la grădiniță!
- Urmăriți același ritual de somn, aproximativ ora la care se doarme și la grădiniță!
- Învață-l pe cel mic să folosească toaleta de unul singur!
Această pregătire încă dinainte de intrarea în mediul nou al grădiniței poate fi folositoare. Includerea lor în rutina de acasă și încercarea de a potrivi momentele zilei, i-ar ajuta pe copii să înțeleagă mai ușor ceea ce va urma. Dacă cei mici se vor obișnui să doarmă și în vacanță (sau în weekend) după-amiază, acest lucru nu va mai părea atât de străin la grădiniță și nu vor opune rezistență. Desigur, aceste practici pot fi urmate și la începutul grădiniței, chiar și în zilele în care lipsesc, pentru a ușura perioada de acomodare.
Tot în ceea ce privește momentele de acasă, îi putem ajuta să dezvolte câteva abilități de interacțiune cu ceilalți copii. Îi putem învăța cum să inițieze un joc, cum să împartă jucării, cum să le strângă împreună cu ceilalți și cum să își aștepte rândul. Fie că facem aceste lucruri în familia mică sau extinsă, fie cu alți copii în afara grădiniței, le putem oferi astfel o bază de siguranță, în care ei să poată explora și interacționa, știind că vom fi acolo pentru ei.
În această perioadă de acomodare e important să avem discuții cu cei mici prin care să le transmitem emoții pozitive despre grădiniță și despre ceea ce urmează sau se întâmplă deja. O stare continuă de alertă și îngrijorare din partea adultului îl va face și pe copil să fie nesigur cu privire la acest mediu. De aceea, este nevoie să îi transmitem emoții pozitive prin mici conversații despre cât de frumos este la grădiniță, despre jocurile și ceilalți copii care se vor regăsi acolo, dar și prin povești (fie că sunt personale, fie că sunt alese din cărți). Aceste lucruri îi vor oferi și o predictibilitate, deoarece va ști la ce să se aștepte, iar activitățile și regulile de la grădiniță nu vor părea mai părea atât de terifiante.
Un alt aspect important este acomodarea la plecarea părintelui din grădiniță, ce poate fi un destul de dificil, însoțit adesea de plânsete și revoltă. O despărțire bruscă nu îl va ajuta pe copil, în schimb ce e optim să facem este să îi oferim o îmbrățișare caldă, precizându-i momentul în care ne vom întoarce după el. Totodată, o perioadă de îmbrățișare prea lungă și ținerea copilului în brațe în timp ce educatoarea încearcă să-l preia, va face mai dificilă acomodarea cu un nou adult. Putem să rămânem câteva momente în dreptul ușii sau să intrăm în sală, pentru a-i transmite copilului că e un mediu sigur. Dar acest timp trebuie să fie unul scurt, în care să îl încurajăm pe copil să se apropie de ceilalți, iar mai apoi să ne retragem. Cu siguranță că vor mai exista momente de plâns după plecare, dar poate fi o ocazie bună de a forma o relație de atașament și cu alți adulți, iar educatoarea va fi cea care îl va liniști.
Bibliografie:
Wildenger, L. K., McIntyre, L. L. (2011). Family Concerns and Involvement During Kindergarten Transition
Poole, D., Warren, A., Nunez, N. (2006). The Story of Human Development
