Începutul acestui an școlar va consta într-o reală provocare atât pentru părinți, cât și pentru copii. O provocare din punct de vedere al „ce se va întâmpla atunci când …”, dar mai ales dacă ne gândim la „cum se vor simți atunci când…?”.
Este firesc să punem sănătatea fizică a copilului pe primul plan și să facem tot ce depinde de noi să-l protejăm, doar că uneori suntem atât de preocupați de ferirea celor mici de contexte de îmbolnăvire, încât riscăm să omitem sănătatea emoțională a acestora. Aici vorbim despre ce simte copilul legat de întreaga situație, cum reușește să gestioneze emoțiile mai puțin plăcute sau cum alege să și le exprime față de ceilalți copii sau față de părinților. În cele ce urmează vom prezenta mai multe aspecte de luat în calcul atunci când ne gândim la ziua de 14 septembrie.
Ce reacții te poți aștepta să aibă copilul tău?
Pentru început, este de așteptat să existe o oarecare îngrijorare din partea copilului legat de interacțiunea cu colegii și profesorii, prin prisma reglementărilor actuale. Ce este cel mai important de știut este faptul că cel mic preia emoțiile și atitudinile adulților din jur, pe care acesta îi percepe precum niște modele. De exemplu, expunerea excesivă la știri despre pandemie și măsurile luate de autorități te poate face să resimți teamă legată de începerea școlii, o anumită stare de nervozitate și lipsă de control, stare negativă care se va transmite copilului. Se va simți la fel de înfricoșat, deoarece baza lui de siguranța reprezentată de părinte îi transmite mesajul „la școală este periculos, nu trebuie să merg acolo”. În schimb, în momentul în care părintele ascultă știrile și își expune temperat îngrijorările, punând accent pe faptul că există un set de reguli obligatoriu de urmat, atunci copilul are șanse mai mari să primească mesajul „la școală trebuie să am grijă să respect anumite reguli”. Cei mici își modifică relativ repede stările în funcție de ce mesaje primesc de la cei în care au încredere, în acest caz părinții.
Sursa: Unsplash
De ce adaptarea la noua realitate e grea pentru copil în contextul începerii școlii?
Pe lângă temerea legată de infectarea propriu-zisă, copilul mai poate resimți frustrare cauzată de unele reglementări care țin de distanțare socială și de igienizarea accentuată, nu va mai putea fi atât de aproape de prietenii lui, diminuându-se astfel mult joaca din timpul pauzelor sau mica hârjoneală din timpul activităților. După așa o perioadă lungă în care nu a mai fost în cadrul unui grup de prieteni, este firesc să-și dorească interacțiune, iar măsurile nu fac altceva decât să împiedice această nevoie pe care cei mici o au.
Această frustrare se poate manifesta la școală printr-o formă de agresivitate sau de lipsă de atenție la ore, iar acasă prin neascultare. Este firesc să le lipsească o anumită apropiere față de prieteni, dar este util să le aducem aminte în calitate de părinți că toate aceste modificări ale cadrului în care ei învață sunt luate tocmai pentru a-i ține în siguranță. Dacă el poartă mască, nu se apără numai pe el, ci și pe cel mai bun prieten al lui.
Pentru a face mai distractive momentele în care copiii ar vrea să se joace foarte aproape unii de alții, o recomandare ar fi să transforme această situație într-o provocare prin care cei doi să interacționeze, totuși respectând anumite condiții. De exemplu, când vor să exprime o emoție purtând masca pe față, să încerce să o exprime într-un mod mai zgomotos, să râdă tare atunci când vrea să exprime o emoție pozitivă pe care o resimte. Întregul context poate fi folosit pentru a susține dezvoltarea socio-emoțională a copilului. Poți să îl înveți să își recunoască și să își pună în cuvinte emoțiile pe care le are, ca să poată comunica cu ceilalți despre cum se simte, chiar dacă nu i se poate vedea mimica facială.
Dincolo de aceste aspecte, este important să îi oferim celui mic mereu ocazia să se simtă ascultat, cu atât mai mult în această perioadă. Fiecare coleg are alți părinți, cu alte credințe și obiceiuri, și pot apărea ușor confuzie și neliniște legat de ce și cum trebuie respectat. Este necesar ca părintele să fie interesat de trăirile pe care copilul le are, să le valideze și să fie disponibil să-i răspundă la întrebările care pot apărea. Baza de siguranță și de încredere pe care adultul i-o oferă este cea care construiește cadrul benefic pentru traversarea de către copil a acestei perioade într-o manieră cât mai optimă.
