Live-ul de joi cu Andreea Bîna și Rodica Afrăsinei: Prima vizită la dentist

Prima vizită la dentist este tema pe care o abordăm dintr-o perspectivă mai aparte în cadrul întâlnirilor din comunitatea Parentool.

Vei afla din această conversație perspective multidisciplinare în care ținem cont atât de partea emoțională, precum și de cea medicală. Am discutat cu Andreea Bînă (medic dentist) și Rodica Afrăsinei (psiholog, consilier pentru dezvoltare personală și psihoterapeut de familie în formare) despre ce presupune prima vizită la medicul dentist. De asemenea, vei putea afla de la cei doi specialiști Parentool cum să gestionăm frica (a noastră și/sau a copiilor), precum și câteva exemple concrete pentru a proceda în această situație.

Live-ul de joi înseamnă o serie de întâlniri online, pe instagram, între Petruța Țuligă (fondator & CEO Parentool) și specialiștii din aplicația noastră.

Când este momentul ca părinții să se gândească la prima vizită la dentist?

Andreea Bînă, medic dentist, a precizat faptul că acest moment este mult mai devreme decât ne-am putea aștepta: la 6 luni de la apariția primului dinte.

Dacă dințișorii erup mai devreme, acest lucru înseamnă în jurul vârstei de 1 an sau 1 an și jumătate. Bineînțeles, sunt și motive pentru care ne putem întâlni mai devreme de vârsta aceasta dacă observăm modificări pe gingii, limbă sau obraji. Este bine să verificăm cu medicul orice modificare. Putem face asta prin Parentool: e mult simplu să trimiți o poză și să vezi dacă modificarea este gravă sau e doar o formațiune normală.

Care este rolul acestei vizite și de ce este important să mergem atât de devreme?

Noi eram obișnuiți să mergem atunci când aveam o durere, când apărea o carie sau când ni se umfla obrazul cu totul. Rolul acestei vizite, mai ales atât de devreme, este tocmai prevenirea acestor situații. Generația de copii de astăzi să nu mai ajungă ca noi.

Rolul primei vizite este în primul rând pentru a aduce claritate pentru tine, ca părinte, despre dezvoltarea normală a cavității orale, a oaselor maxilare, a dințișorilor și de a oferi informații personalizate.

Este importantă prima impresie a copilului – practic, în aceste întâlniri în care copilul nu suferă de nimic putem să legăm o relație de prietenie și încredere. Iar atunci când chiar este cazul să lucrăm efectiv, noi să avem deja această relație stabilită.

Care sunt investigațiile necesare în funcție de vârstă?

În general, la bebeluși și copii mici este suficientă o anamneză, o discuție amănunțită cu părintele – consultația propriu-zisă. De cele mai multe ori, la vârsta aceasta, este suficient. Sunt situații în care poate copilul suferă de o anumită afecțiune sau de vreun sindrom și atunci am nevoie de analize, scrisoare medicală, de radiografie.  În funcție de aceste informații, vom discuta despre ce modificări pot apărea în cavitatea orală în cazul respectiv.

Cum pot să-mi gestionez eu, ca părinte, propria frică de medicul dentist?

Psihologul Rodica Afrăsinei a menționat că un punct bun de pornire este tocmai această conștientizare că ne este frică, că avem anumite rețineri sau nesiguranțe.

Poate unii dintre noi chiar avem amintiri neplăcute de când eram copii sau adolescenți, de la medicul dentist sau chiar de la alți medici. E bine să avem perspectiva aceasta că este în regulă să simțim lucrurile acestea. Acea frică pe care o avem noi, adulții, are sens și, de cele mai multe ori, are o poveste foarte bine împământenită.

Și frica pe care o simte copilul este perfect în regulă. Dar prima dată este foarte important să diferențiem frica noastră de cea a copilului. Este normal ca noi, ca adulți, să simțim aceste emoții. Abordarea aceasta în care o ocolim sau o negăm nu e neapărat cea mai bună. Dacă facem acest lucru, încercăm să pozăm în niște adulți puternici și asumați și nu este un lucru pe care copiii noștri și-l doresc. Nu vor să vadă niște părinți perfecți, roboți. Copiii au nevoie să vadă lângă ei adulți care pot să simtă și să-și asume responsabilitatea pentru propriile emoții.

Poate fi util un moment de reflexie, să stau eu cu mine ca adult, să-mi spun ceea ce simt eu în aceste momente este… ; povestea sau gândul care îmi apare în minte este… . Să ne întoarcem la corp: simt senzațiile de …. . Încurajez ideea aceasta de observare: să stau și să observ lucrurile pe care le simt; frica și anxietatea în contextul medicilor nu mă definește, nu sunt un om fricos dacă simt frică. Sunt doar un om normal, imperfect, ca toți cei care resimt această emoție.

Momentul în care observăm aceste stări este potrivit pentru reglare, echilibrare și liniștire. Putem cere sprijin, să vorbim cu cineva cunoscut, poate chiar în comunitățile de părinți. Ne putem lua câteva momente să facem exerciții de respirație, poate chiar să scriem în jurnal. E în regulă să fie o etapă provocatoare cea în care părintele urmează să meargă cu cel mic la dentist.

Cum se poate pregăti părintele de prima vizită la medicul dentist?

Pe partea psihologică, aș zice să ne uităm la lucrurile pe care le putem controla și la cele pe care nu le putem controla. E o capcană să încercăm să controlăm totul când nu se poate. De exemplu, câte minute o să plângă cel mic în cabinet e un lucru pe care nu îl putem controla.

Poate ne ajută ideea de a ne informa, de a căuta un medic care să bifeze anumite lucruri relevante pentru sănătatea celui mic. De asemenea, să facem un plan cu ce o să fac până în punctul în care ajung acolo, cum o să vorbesc cu medicul, ce pot face în momentele în care o să simt eu frică sau în care cel mic plânge sau i se face frică. Acele lucruri schematice pe ce putem controla ne pot ancora, de fapt, în povestea în care avem resurse.

E bine să ne reamintim că noi mereu avem capacitatea de a ne ancora în prezent prin intermediul simțurilor. Îi putem reaminti minții noastre că suntem în siguranță și că nu mai suntem într-un context impredictibil în care nu mai avem nicio putere de control așa cum a fost când am fost, poate răniți, sau într-o situație de criză, într-un cabinet medical. Acum suntem adulți și ne putem proteja și pe noi, și pe cel mic.

Ce ar trebui să evităm să facem înainte de prima vizită la dentist?

Andreea Bînă a precizat că pregătirea copilului acasă începe înainte ca noi să îl pregătim conștient de mersul la dentist.

Mă refer la relația noastră cu medicii, la felul în care poate noi ne exprimăm sau povestim partenerului când ajungem acasă de la dentist sau când urmează să mergem și avem o frică mare și copilul este în preajmă.

Sau la momente în care chiar suntem binevoitori. Un exemplu util pentru părinții cu copii mici: seara, când suntem obosiți și începem rutina specifică printre care și periajul dințișorilor.

După ce epuizezi toate variante prin care îi povestești cât de bine se va simți cel mic după ce se spală. Se întâmplă să ajungi să-i spui: spală-te pe dinți altfel o să mergi la dentist. În momentul acela, tu ajungi să îi comunici neintenționat că nu trebuie să ajungi la dentist. Îi induci ideea de bau-bau.

Trebuie să ținem cont că prin orice interacțiune pe care o avem cu copilul noi îl pregătim de această primă vizită la dentist.

Rodica Afrăsinei a subliniat că este foarte importantă această perspectivă de a nu construi în mintea copilului ideea de pedeapsă, de ceva periculos.

E foarte dificil după să se construiască o relație de siguranță. Continuând ideea cu igiena emoțională a adultului, e important să nu avem reacții puternice emoționale în fața unui copil. Chiar dacă vorbim de vârste foarte mici – copilul poate nu înțelege toată povestea, toate cuvintele, partea asta cognitivă.

Însă copilul va simți acea agitație foarte puternică pe care noi o avem sau sentimentul că noi nu putem să controlăm ce ni se întâmplă. Acest lucru poate accentua partea de nesiguranță și e greu pentru un copil să vede în repetate rânduri un părinte care nu poate să se liniștească emoțional. În fața copilului să avem un mesaj care să excludă, cât se poate, astfel de reacții.

Copilul nu are nevoie de explicații foarte complexe, în special la vârste foarte mici, deci se poate evita. Un alt aspect ar fi să ducem copilul la medic fără pregătire în prealabil, adică fără să-i spunem nimic.

Cum să pregătim copilul de prima vizită la dentist?

În primul rând să fim sinceri cu el, să-i spunem că mergem la medicul dentist. Și să-i spunem ce știm noi că se întâmplă acolo: că va fi un cabinet, un fotoliu, că dentistul are o oglinjoară cu care se va uita în gura sa. Copilul să le regăsească atunci când ajunge în cabinet, să aibă sentimentul de cunoscut, să știe ce se întâmplă acolo.

Ne pot ajuta mult cărticelele despre mersul la dentist, jocul de rol, joaca de-a dentistul. Dacă noi, ca adulți, avem o relație ok cu medicul dentist, ar ajuta să luăm copilul cu noi la o vizită de rutină. Să vadă ce se întâmplă acolo, dar să nu fie el direct implicat în asta.

Rodica afirmă că ajută să avem un ton cald, liniștit, și să fim atenți la ce ne transmite copilul.

Dacă observăm că cel mic nu ne bagă în seamă poate e un moment în care să revenim cu explicații. Este vorba de ritmul fiecăruia dintre noi și copiii știu foarte natural să-și exprime propriul ritm. Este important ca un copil să știe că nu o să fie lăsat singur cu medicul – mai ales pentru copilașii mici s-ar putea să fie foarte dureros că vor fi lăsați singuri.

Din atitudinea pe care noi o avem, ca adulți, și poate chiar să le transmitem explicit asta – e important ca un copil să audă că avem încredere în medicul acela, că îl vedem ca fiind o persoană bună care o să ne ajute.

Cum pot părinții să gestioneze frica copilului de dentist?

Din experiența ei în cabinet, Andreea a observat că oricât am pregăti copilul acasă, nu putem avea așteptarea ca el să nu simtă frică.

În orice mediu nou sunt atâția stimuli care îi pot produce această emoție. Și noi o simțim. Dar spre deosebire de copilul nostru, avem niște mecanisme de care ne putem ajuta pentru gestionarea emoției.

Ei au nevoie de noi să fim acolo, prezenți și atenți la nevoile lor, la momentul în care începe să li se facă frică. Orice părinte recunoaște acest moment indiferent cât este de mic.

Și e ideal să-mi dau seama de la ce a pornit frica asta – relația cu medicul, un sunet din cabinet, un miros, o mișcare, un instrument. Atunci dacă știu factorul care a declanșat frica, îl pot ajuta să gestioneze frica.

Rodica a subliniat că la aceste vârste mici faptul că simte frica într-un context nou este despre ritmul său de adaptare.

E în regulă să simtă aceste reacții și emoții tocmai pentru că se adaptează la un context nou. În momentul în care copilul se duce înspre părinte este dovada faptului că atașamentul este unul sigur și de încredere.

E recomandat să fim atenți la ce ne transmite, de fapt, copilul. Dacă noi, ca adulți, reușim să separăm emoțiile noastre de cele ale copilului și să facem acel check-in cu noi înșine, atunci pot să mă uit la copil. Dacă reacția lui este de a ne cere suportul, poate ne ia de mână, de haină, ne strânge în brațe, să putem oferi asta.

Dar dacă copilul se poate duce să exploreze, să se împrietenească cu medicul, e foarte în regulă să lăsăm copilul să facă asta. Fiecare dintre noi, iar la copii se vede foarte natural asta, avem anumite trăsături temperamentale. În acest context, se resimte puternic sensibilitatea fiziologică. Fiecare avem anumite praguri la care reacționăm mai ușor sau mai greu din punct de vedere al stimulării fiziologice. Reactivitatea emoțională se poate observa într-un astfel de context.

De asemenea, e important ca un părinte să-și țină promisiunile – în acest fel se va construi constant încredere și o să se solidifice legătura de atașament dintre părinte și copil.

Cum ar trebui să aleagă părinții medicul potrivit pentru familia lor?

Nu am o rețetă secretă, dar sunt câteva lucruri pe care le-am sesizat în practică. Ar ajuta ca medicul să lucreze exclusiv cu copiii. Atunci când te dedici stomatologiei pediatrice, înveți și partea de abordare a copilului, de psihologie, precum și aspecte specifice pentru copii. Chiar dacă ai încredere în medicul tău dentist, cred că e important să-l duci la unul specializat pentru copii.

Un alt aspect important este să rezonăm cu specialistul respectiv, să mergi cu încredere. De asemenea, am sesizat din experiență că e important să fie un medic aproape de acasă. Să nu stea prea mult în mașină sau chiar să adoarmă.  

Un mesaj pentru comunitate

A fi un părinte suficient de bun – cred că este foarte important ca părinții să rămână cu această idee în minte. Noi, ca adulți, putem să fim suficient de buni pentru copiii noștri atunci când reușim, în cea mai mare parte a timpului, să îndeplinim nevoile acestora. De asemenea, să respectăm anumite recomandări de specialitate (psihologi, medici etc.). Trecând cu grijă prin partea asta de a ne cunoaște pe noi înșine ne putem forma un părinte bun interior pentru noi înșine. Aceste lucruri or să se întâmple foarte natural față de copil mai apoi. Vom putea să fim blânzi, puternici, înțelepți, încrezători atunci când noi, față de noi, reușim să ne oferim aceste lucruri. Iar copiii o să le primească natural. (Rodica Afrăsinei)

În completarea a ceea ce a zis Rodica, aș mai putea spune câteva idei, pe partea medicală. De multe ori, prima vizită la dentist poate să aducă mai multă frică părintelui decât copilului. Asta pentru că noi avem în spate multe experiențe neplăcute la medic în general. Ar trebui să le lăsăm deoparte, copilul nu are aceste experiențe. Noi trebuie să fim acolo pentru el, deschiși, să-i fim alături și cred că e important să pornim la drum cu zero așteptări. Se întâmplă deseori ca la prima vizită nici să nu văd dințișorii copilului. Atâta timp cât nu are vreo urgență medicală, asta e în regulă. Fiecare copil e diferit și are nevoie de timpul lui de adaptare. (Andreea Bînă)

Descarcă aplicația Parentool:

Poți urmări înregistrarea completă a acestei întâlniri despre prima vizită la stomatolog pe conturile de social media (instagram & facebook). Le poți scrie Andreei și Rodicăi în aplicația Parentool pentru a beneficia de expertiza lor.