Copil fiind, probabil că te regăseai adesea, la fel ca mulți dintre noi, visând la ziua în care „te vei face mare”. O anticipare entuziastă punea stăpânire pe imaginația ta atunci când gândeai la momentul în care, în sfârșit, vei fi în controlul vieții tale. Vei putea să faci tot ce vrei, atunci când vrei, fără să trebuiască să ceri permisiunea cuiva. alpitant, nu?
Între timp, au trecut anii și ești acum adult. Dar parcă viziunea aceea perfectă a acestui stagiu de viață se clatină din când în când. Fie că e un comentariu răutăcios din partea unui prieten, o ceartă cu partenerul sau o boacănă de-a celui mic, uneori viața pare că vrea să-ți amintească cum se simțea să ai 5 ani.
Copil în corp de adult?
Comportamentele destructive ale adulților capătă adesea forma vulcanică a acceselor de furie pe care le vedem atât de des la copii. Se pot manifesta cao dependență infantilă de alte persoane, a fricii paralizante de abandon sau chiar a unui protest pregnant împotriva maturizării (sindromul Peter Pan) – venit adesea la pachet cu iresponsabilitatea. Carl Jung clădește baza a ceea ce psihologia de azi numește „copilul interior” prin încadrarea acestor comportamente destructive în arhetipul copilului etern.
Desi istoria psihologică de până acum se bucură de o varietate de încercări de a defini conceptul copilului interior, toate lucrările din domeniu converg înspre o teorie comună. Copilul interior e acea parte din noi care încă ne permite să trăim viața – adesea cu creativitate, bucurie și inocență. În același timp însă, reprezintă și acea parte a subconștientului nostru care înmagazinează consecințele experiențelor negative ale trecutului nostru – traumele, fricile și sentimentele puternice de neglijare, abandon sau pierdere înrădăcinate în copilărie.
De ce contează să plecăm în căutarea copilului interior?
Studiile sugerează că o mare parte din dificultățile pe care le întâmpinăm ca adulți, fie că vorbim despre dificultăți emoționale, probleme comportamentale sau relații sociale disfuncționale, par să fie menținute de lipsa de conștientizare a nevoilor acestui copil interior.
Vârsta adulta presupune, din acest punct de vedere, înțelegerea nevoilor personale și asumarea rolului de „părinte” în situații critice. Cel mai adesea, acest angajament presupune înțelegerea limitelor personale și oferirea disciplinei necesare pentru protejarea acestora alături de suport, grijă și acceptare necondiționată. Toate aceste elemente sunt esențiale în interacțiunea cu orice copil, fie el unul real sau metaforic.
Îmbunătățirea relației cu copilul tău interior te poate ajuta în prezent (fără ca avantajele să fie restrânse la acestea) să:
- descoperi și/sau să vindeci sau să atenuezi emoțiile disfuncționale pregnante cu care te confrunți
- să identifici cauzele îngrijorărilor, fricilor, a fobiilor sau comportamentelor disfuncționale pe care le ai
- să cultivi auto-compasiunea ca remediu pentru tendințele tale auto-critice sau perfecționiste
- să iți înțelegi nevoia îngrijirii personale (atât a celei fizice, cât și psihice) și să implementezi în rutina zilnică strategiile concordante cu nevoile și dorințele tale
- să fructifici acea parte din tine care tânjește după creativitate, bucurie și joc – indiferent de cum se manifestă acestea în viața ta.
Nu ești sigur de unde să începi?
Cultivarea relației cu copilul tău interior ar trebui să urmeze două direcții majore:
1. Conectarea, începerea dialogului și dezvoltarea unei relații sănătoase cu acesta.
De cele mai multe ori, acest proces începe cu disponibilitatea adultului de a fi vulnerabil. Societatea ne spune adesea să ne maturizăm, sugerând că inocența, sensibilitatea și bucuria ar trebui suprimate.
În timp, astfel de atitudini ne sufocă copilul interior, făcându-l să se simtă neglijat, invalidat, denigrat, respins sau abandonat. Primul pas reprezintă, din acest punct de vedere, angajamentul adultului din tine de a oferi grijă, înțelegere și suport pentru partea ta vulnerabilă.
Acest angajament poate lua forma identificării celor mai profunde dorințe ale tale, atenția îndreptată către sursele fericirii tale. De asemenea, poate însemna și adoptarea unei perspective de înțelegere și compasiune pentru suferința emoțională pe care ai acumulat-o până în prezent.
2. Înțelegerea fricilor, a nevoilor, a scopurilor și dorințelor și începerea procesului de a facilita îndeplinirea acestora.
Pe măsură ce începi să te apropii de copilul tău interior, e probabil să recunoști semnele nevoii de vindecare. Există multe modalități prin care îți poți oferi suport și compasiune în acest sens. Dă-ți voie să procesezi emoții negative puternice pe care le-ai reprimat în trecut sau să identifici modalități prin care să îți asiguri atenția și iubirea de care ai nevoie pentru a te simți fericit sau apreciat.
Fie că alegi să te angajezi singur în acest proces, fie că apelezi la un specialist (psiholog sau psihoterapeut), acest pas este esențial în procesul de a atinge sentimentul de împlinire și pace interioară. Tu crezi că merită?
Dacă ești hotărât să te îmbarci în această călătorie, în căutarea copilului interior, există câteva strategii simple pe care le poți încerca chiar de azi:
- Învață ce reprezintă auto-compasiunea și fă din ea un scop.
Poate că, pe măsură ce creșteai, cei din jurul tău au pus accentul pe competiție. Poate că ai fost constant criticat, judecat sau comparat iar acum simți că niciodată nu eșți destul de bun, că ești greșit sau pur și simplu, altfel.
Sau poate că părinții tai au fost indisponibili din punct de vedere emoțional și, oricât de mult ai încerca, te regăsești ca adult în același tipar de relații disfuncționale, alături de parteneri la fel de indisponibili.
Psihologia ne învață că e un proces prin care trecem mulți dintre noi, atunci când confundăm aceste dinamici familiare cu compatibilitatea. Învață să comunici cu tine așa cum ai face-o cu un copil aflat în dificultate – cu grijă și compasiune; atât mesajele negative pe care le auzim cât și cele pozitive pe care nu le auzim prea des influențează modul în care ne interpretăm viața, istoria și experiențele.
-
Încearcă să redescoperi acele activități care, copil fiind, îți aduceau bucurie; sau, și mai bine, găsește noi surse de fericire!
Când te-ai gândit ultima oară la lucrurile pe care vrei să le faci, nu doar la cele care trebuie? Și care sunt acele lucruri, fie ele cât de simple în aparență, care îți aduc acele sentiment de bucurie pură, încântare sau mulțumire?
Maturitatea nu înseamnă renunțarea la sursele fericirii noastre (și cu atât mai puțin interpretarea lor că fiind copilărești). Maturitatea înseamnă și curajul de a îți permite să ocrotești în continuare îndeplinirea acestor nevoi esențiale pentru bunăstarea ta emoțională.
-
Reconectează-te cu amintirile copilăriei
Răsfoiește albumele de fotografii ale familiei, poartă o discuție cu un prieten vechi sau împărtășește amintiri cu cei dragi. Explorarea amintirilor trecute poate fi o modalitate bună de a te conecta cu copilul tău interior;. Prin dezvăluirea unor amintiri plăcute sau răni emoționale vechi, suprimate și ignorate, această strategie îți poate facilita adevărata cunoaștere de sine.
În timp ce amintirile plăcute îți pot da speranță și un oarecare sentiment de încredere în propriile capacități, amintirile mai dureroase pot oferi indicii în legătură cu sursele dificultăților tale prezente. Poți utiliza dobândirea acestor cunostine și noi viziuni asupra experienței personale în procesul de vindecare., Poți lua decizia să le discuți cu o persoană apropiată, să le exprimi într-un mod creativ sau să le procesezi sub ghidarea unui specialist.
Specialiștii în procesul de căutare a copilului interior
Dacă procesul de conectare cu copilul tău interior dezlănțuie emoții negative intense cum ar fi neajutorarea sau frica, amintiri traumatice, doliu sau alte dificultăți emoționale, este recomandat să apelezi la ajutorul unui profesionist în sănătate emoțională.
Acesta poate să îți ofere suportul și strategiile de coping necesare acestui proces și te poate ajuta să fructifici această experiență în favoarea adultului sănătos la care aspiri să devii.
Tu ai fost atent astăzi la copilul tău interior?
Bibliografie:
- Bradshaw, J. (2013). Homecoming: Reclaiming and healing your inner child. Bantam.
- Capacchione, L. (1991). Recovery of your inner child: The highly acclaimed method for liberating your inner self. Simon and Schuster.
- Esther Goldstein, What Is An Inner Child & What Does It Know? https://integrativepsych.co/ new-blog/what-is-an-inner-child
- Sjöblom, M., Öhrling, K., Prellwitz, M., & Kostenius, C. (2016). Health throughout the lifespan: The phenomenon of the inner child reflected in events during childhood experienced by older persons. International journal of qualitative studies on health and well-being, 11, 31486. https:// doi.org/10.3402/qhw.v11.31486
- Stephen Diamond, Psychotherapy for the Soul: Thirty-Three Essential Secrets for Emotional and Spiritual Self-Healing
