Într-o eră în care online-ul ne oferă acces la orice informație, părinții au nevoie de specialiști în domeniu. Oameni care să le ofere informații verificate și din surse sigure, de încredere, care au la bază studii și cercetări din domeniul antrenamentului la oliță.
Vei afla din acest articol ce înseamnă pregătirea pentru a renunța la scutec, atât pentru părinți, cât și pentru copil. Vei citi despre cum poți identifica cele mai importante semne că este pregătit pentru a renunța la scutece. Totodată, vei afla cum să gestionezi refuzul, rezistența sau accidentele, precum și care sunt repercusiunile unei inițieri forțate, înainte ca cel mic să fie pregătit.
Renunțarea la scutece: pregătește-te tu pentru ce va urma.
Renunțarea la scutec reprezintă o nouă etapă în viața voastră. Înainte de a te întreba Oare este pregătit să renunțe la scutec? asigură-te că tu, părintele, ești pregătit pentru ce va urma. În antrenamentul la oliță, rolul părintelui este acela de a-i fi profesor copilului, de a-l ghida și de a-i oferi timp și spațiu pentru a exersa.
Părinții au nevoie să învețe să-și seteze așteptări realiste care îi pot feri de frustrări, temeri, sentimente de vinovăție sau momente de nervozitate. Având un plan de la început și setându-ți așteptări realiste în funcție de copilul tău, vei reuși să te raportezi la această perioadă într-un mod plăcut. În acest fel, nu vei pune presiune pe copil sau pe tine.
Înțeleg totodată că dorința părinților de a scăpa de scutecele copilului poate fi uriașă. Cu toate acestea, este esențial să acceptăm că cel mic are nevoie să fie pregătit din punct de vedere al dezvoltării, la nivel cognitiv, dar și la nivel emoțional pentru a începe antrenamentul la oliță.
Încercarea de a învăța să facă la oliță un copil care nu este încă pregătit, este ca și cum ai aștepta de la copilul tău să citească atunci când el nici măcar nu vorbește!
Pregătirea copilului pentru renunțarea la scutece.
Ideal ar fi ca pregătirea să se facă din timp, cu căldură și empatie, și nu la momentul în care se decide eliminarea scutecului. Asta înseamnă că puteți include în rutina zilnică următoarele, chiar și înaintea vârstei de 2 ani:
- Momente fără scutec: 5-10 minute, ideal după băiță, pentru a-i da ocazia de a se descoperi și fără scutec; astfel, va înțelege că acesta nu face parte din el ca persoană, ci este doar o unealtă.
- Propriul exemplu: permite-i să te însoțească la baie dacă se arată interesat, nu îi restricționa accesul dacă vrei ca acesta să învețe cum se face.
- Limbajul: folosește termeni pozitivi când faci referire la urină sau materiile fecale. Evită să creezi o corelație între caca și termeni negativi precum yach, pfiuu, miroase urât, pute, este murdar, este rușine ș.a. (este valabil și pentru bunici).
- Cărticele cu povești despre oliță și jocul de rol: Imaginația copilului la această vârstă este cu adevărat remarcabilă. Povestind cu el, prin joacă și cu ajutorul imaginilor, îi va fi mult mai ușor să înțeleagă procesul.
- Olița: aceasta poate fi introdusă pentru a-i oferi copilului suficient timp să o descopere, să o accepte și mai ales să capete încrederea de a se așeza pe ea pentru a o testa, chiar și îmbrăcat la început (în ritmul propriu și fără presiuni).
Din practică, am observat că șansele de a avea o tranziție plăcută și naturală cresc atunci când familia nu se stresează, nu pune presiune pe copil și alege să trateze subiectul mersului la toaletă cu deschidere.
Când este pregătit copilul să renunțe la scutece?
Conform literaturii de specialitate, vârsta optimă pentru antrenamentul la oliță este între 2 și 3 ani. Uneori, vârsta potrivită poate fi chiar după 18 luni, însă, cu anumite condiții. Controlul sfincterian (poate să rețină) apare după vârsta de 18 luni. Din punct de vedere neurologic, reflexul de defecație și capacitatea de a controla voluntar defecația apare în jurul vârstei de 24 de luni.
Totuși, există posibilitatea ca un copil de 20 de luni să fie pregătit pentru a face la oliță. Pe de altă parte, sunt copii care au nevoie de mai mult timp pentru a fi pregătiți. Este perfect normal să fie așa, toți ne dezvoltăm în ritmul necesar și la momentul potrivit nouă.
Vârsta este doar un indicator cu privire la momentul renunțării la scutec. Partea emoțională și abilitățile motrice ale copilului reprezintă alți indicatori, la fel de importanți.
Semne care pot sugera că cel mic este pregătit pentru renunțarea la scutece:
- este interesat de ce fac adulții la toaletă;
- se poate ridica/așeza singur;
- poate arăta diferite părți ale corpului, dacă este rugat;
- urmează instrucțiuni simple;
- are tendința de a se dezbrăca (atunci când urmează să își facă nevoile fiziologice);
- cere să îi fie schimbat scutecul (este deranjat când este ud/murdar);
- Urinează la intervale de circa 2h (+/-);
- anunță când face (pipi/caca), sau după ce face.
Atenție! Nu este obligatoriu ca toate cele de mai sus să fie îndeplinite. Au existat chiar situații în care cei mici au arătat 1-2 semne, sau nu au arătat deloc, și totuși antrenamentul la oliță a avut succes. Vorbim de excepții, într-adevăr. Fiecare copil va fi pregătit pentru renunțarea la scutec atunci când un cumul de factori au fost atinși.
Vârsta potrivită variază de la copil la copil și nu există o rețetă a antrenamentului la oliță general valabilă. Fiecare experiență este unică, asemenea copilului. Îți recomand să eviți comparația cu oricare alt copil, chiar și în cazul gemenilor. Dacă o anume abordare a funcționat cu un copil, nu înseamnă că faci ceva greșit dacă la voi nu funcționează. Ci pur și simplu nu este abordarea potrivită pentru copilul tău.
Accidentele – momentele în care face pe el. Cum reacționez?
Poate părea ciudat însă accidentele au rolul lor în procesul de învățare. Acestea îl ajută pe copil să conștientizeze și să facă o legătură clară între senzațiile resimțite, ce îi transmite corpul și ce urmează imediat după. Prin practică, va învăța cât de repede trebuie să ia o decizie și să acționeze din momentul în care a primit semnalul la nivelul creierului. Sunt vezica urinară și sunt plină, am nevoie să mă ajuți și să mă golești.
Este puțin probabil ca cel mic să nu aibă nici un accident, la fel cum nici atunci când a început să meargă nu a făcut-o fără a avea momente în care a căzut. Prin practică și cu suport va putea controla mușchii sfincterieni tot mai bine, până când aceste accidente nu vor mai avea loc.
Cum reacționez?
Recomandările sunt ca accidentele să fie tratate cu minimă importanță. Ideal ar fi să-l incluzi și pe copil în schimbatul hainelor, dar fără a face prea multe remarci pe tema accidentului pentru a nu-i insufla idea de a repeta acel accident doar ca să stârnească atenția părinților, sau din amuzament. Un simplu: Se mai întâmplă, data viitoare poți încerca să mergi la oliță mai repede este suficient.
Nu renunțați niciodată la afecțiunea și dragostea oferită copilului și nici nu aplicați pedepse. Nu povesti cu apropiații despre accidentele copilului când el este prezent. Evită să-l faci să se simtă rușinat pentru acest lucru. Faptul că nu a reușit să ajungă în timp util la oliță nu are legătură cu partea intelectuală, ci mai degrabă de latura dezvoltării și practica controlului sfincterian.
Când ar trebui să se îngrijoreze părinții în legătură cu renunțarea la scutece? Când se apelează la medic?
În general, există tendința de a solicita ajutorul unui specialist preponderent în momentul în care lucrurile scapă de sub control. Sau când părinții nu găsesc singuri rezolvarea, după multe încercări. Sunt puține cazurile în care se solicită ajutorul unui specialist încă de la început, pentru informare și îndrumare.
Îmi doresc ca părinții să privească lucrurile din această perspectivă: drumul către reușită poate fi mult mai scurt și natural dacă deții informațiile corecte încă de la început, decât dacă vei reîncerca după un start stângaci, să îndrepți lucrurile. Nu este imposibil să corectezi o abordare greșită, însă cunoscând informațiile corecte de la începutul călătoriei te vei scuti pe tine și pe cel mic de frustrare, rezistență, neliniște și chiar complicații medicale precum constipația sau infecțiile urinare.
Când este cazul să mă îngrijorez dacă copilul meu nu face la oliță (sau toaletă)?
Doar dacă este sănătos, are peste 3 ani și după 3 luni de încercări nu aveți rezultate.
Constipația – când discutăm despre constipație, fie și suspiciunea de constipație, pașii sunt clari: antrenamentul la oliță se oprește și se ia legătura cu doctorul pediatru, de îndată. Când copilul este constipat, antrenamentul la oliță nu are cum să funcționeze în parametrii optimi, ba chiar ar putea agrava constipația și va stresa emoțional copilul.
Renunțarea la scutece: copilul tău e pregătit?
O renunțare la scutece prea rapidă poate să scape de sub control și să creeze teamă celui mic. Va suferi și va avea nevoie de timp pentru a recâștiga încrederea în oliță/wc sau chiar în a-și asculta corpul și a elimina atunci când simte nevoia.
Informează-te din timp despre procesul renunțării la scutec și învățatul mersului la oliță (potty training). Dar întotdeauna raportează-te la copilul tău. Începeți doar atunci când acesta este cu adevărat pregătit pentru această nouă achiziție.
Sursa foto: Shutterstock.com
