Am aflat împreună cum lectura împreună cu cel mic ajută dezvoltarea acestuia, dar și  mecanismele prin care se întâmplă asta.

Probabil că te întrebi cum anume poți tu susține tot acest proces, astfel încât să fie cât mai benefic celui mic.

Îți propunem mai jos câțiva pași:

1. Recunoaște comportamentele copilului tău!

Fie că cel mic încearcă să citească sau se preface că citește, chiar dacă ține cartea cu susul în jos, fie că răsfoiește paginile unei cărți de a lui sau e interesat de o carte de a ta, aceste comportamente sunt exemple care sugerează că cel mic este dornic de a se angaja în activitatea de citit împreună cu tine. Măsura în care tu, ca adult, recunoști aceste comportamente și le încurajezi joacă un rol important în stimularea copilului pentru lectură. 

2. Fii atent la nevoile lui!

Pentru ca cititul împreună să fie o experiență de atenție împărtășită este nevoie ca amândoi să fiți implicați și atenți la carte. De aceea e esențial să fii atent la intențiile, dorințele și emoțiile copilului tău, dacă este interesat de carte, la ce anume din carte este atent, ce emoții resimte, râde cu gura până la urechi sau e foarte concentrat la poveste, încearcă să imite sunetele pe care tu le faci când îi spui că văcuța face ”muuu” sau se joacă cu o altă jucărie în acest timp.

În plus, în funcție de nevoile pe care le întâlnești la copilul tău, poți adapta modul de a citi. Un studiu arată că sunt două moduri predominante în care părinții citesc copilului: un stil descriptiv și unul orientat spre performanță. 

Stilul descriptiv se centrează pe descrierea imaginilor în timpul cititului, în timp ce stilul orientat spre performanță se centrează pe discutarea sensului și semnificației poveștii după terminarea ei. Copiii care au un vocabular mai mic au mai mult de câștigat de pe seama stilului descriptiv, în timp ce copii cu un vocabular mai dezvoltat beneficiază mai mult de pe urma stilului orientat spre performanță. 

3. Fii entuziasmat! 

E foarte probabil că la finalul unei zile pline să nu mai ai energia necesară pentru a fi foarte entuziasmat de o văcută care bea apă. Ce este util să îți amintești în momente de acest fel este că cel mic te copiază. În alte cuvinte, dacă copilul își vede părintele investind timp în activitatea de a citi, posibilitatea ca acest comportament să devină de interes pentru cel mic crește.

Sursa: Unsplash

4. Implică activ copilul!

Copilul poate fi implicat activ prin adresarea de întrebări despre poveste: ”Ce crezi că se va întâmpla mai departe?”, ”Oare ce va face văcuța? ”. Mai mult, o altă strategie de consolidare a implicării copilului în activitate este realizarea de legături între materialul citit și experiențele copilului tău. Poți face acest lucru povestind cu copilul tău despre experiențele pe care el le-a trăit și sunt identice sau asemănătoare cu cele întâmplate în carte: ”Și ție îți place mierea la fel ca ursulețului din poveste!”, ”Mai ții minte când și tu te-ai lovit la picioruț? Cum te-ai simțit? Ce s-a întâmplat atunci?”. Poți elabora pe baza răspunsului dat de copilul tău, astfel încât lectura să continue cu o discuție deschisă despre poveste și viața puiului tău.

5. Transformă cititlul într-o rutină!

Pentru ca cititul împreună să fie benefic dezvoltării copilului tău, este nevoie să devină un obicei. Îi poți citi copilului tău în fiecare seară, înainte de culcare sau puteți avea peste zi 10 minute de lectură după masa de prânz, de pildă. Dacă îți dorești ca puiul tău să fie interesat și motivat să citească singur când va crește mai mare, trebuie să știi că bazele entuziasmului și plăcerii față de lectură se construiesc de timpuriu. Copiii care citesc împreună cu părinții de mici au tendința de a fi mai interesați de lectură la vârsta de 4-5 ani comparativ cu copiii cărora nu le-a fost citit sau au citit rar împreună cu adulții.

Cum poți alege o carte potrivită?

Sursa: Unsplash

 

Experți în literatura pentru copii evaluează o carte ca fiind bună dacă are anumite caracteristici:

  • Cartea abordează un subiect adecvat vârstei copilului, cu o temă care să fie ușor de înțeles pentru acesta. 
  • Tema cărții are o linie narativă ușor de urmărit și  nu e prea complicată. 
  • Evenimentele prezentate în carte sunt interesante, astfel încât captează atenția copilului și îi stârnește curiozitatea. 
  • Atunci când vine vorba de personaje, acestea sunt bine conturate, tocmai pentru ca celui mic să îi fie ușor să se identifice cu ele.
  • Personajele cărții și relațiile dintre ele stimulează emoțional copilul și provoacă discuții despre relații și emoții.
  • Limbajul este suficient de complex, încât să-i îmbogățească vocabularul copilului, dar nu prea dificil, întrucât asta poate provoca frustrare și pierderea atenției. 
  • În plus, o carte poate fi interesantă dacă prezintă o dilemă morală, care provoacă din punct de vedere cognitiv copilul, și care presupune la final învățarea unei lecții, a unei morale.

În final, este important să îți reamintești că este posibil ca uneori celui mic să nu îi placă să îi citești sau să nu aibă răbdarea necesară să stea să asculte. Nu e vina ta și asta nu înseamnă că nu îi va plăcea să citească niciodată. Trebuie să iei în considerare multe aspecte, de la ora la care îi citești, nivelul de atenție și resursele pe care copilul le mai are la ora aceea, până la starea de spirit a celui mic, poate pur și simplu nu vrea în acel moment. E posibil ca unor copii să nu le placă să fie ținuți în brațe atunci când li se citește sau nu vor sa stea prea mult la aceeași activitate. Modul în care abordezi cititul este important în această situație. Poți continua să citești cu blândețe și iubire, chiar dacă copilul aleargă în jurul tău, poți continua să încerci să îl implici în activitate, de pildă să te prefaci că îi citești jucăriei lui preferate. Poți, de asemenea, pentru început, să creezi tu povești interesante în timp ce vă jucați împreună și apoi să îi spui că nu mai ții minte continuarea și va trebui să citiți împreună să aflați ce se întâmplă mai departe. Cititul, ca orice altă activitate, trebuie gândită ca o joacă și trebuie potrivită vârstei și etapei de dezvoltare a copilului.

Așadar, dragă părinte, lectura poate fi un mod de a petrece timp de calitate împreună cu copilul tău. Cititul ca experiență împărtășită cu copilul poate însemna și timp de calitate petrecut cu acesta, timp investit în consolidarea unei relații bazate pe siguranță, empatie și căldură. Cititul poate avea un rol important în tiparele de trezit și dormit prin crearea unui obicei de a citi înainte de ora de culcare. De asemenea, așa cum ai putut vedea și în articolul anterior pe aceeași temă, cititul susține dezvoltarea limbajului și dezvoltarea cognitivă și socio-emoțională a copilului tău. Cu speranța că acest articol te-a ajutat să înțelegi mai bine rolul pozitiv al lecturii în viața copilului tău, îți dorim momente pline de sens în interacțiune cu cel mic și seri cu povești magice.

 


 Bibliografie:

Aram, D., & Aviram, S. (2009). Mothers’ storybook reading and kindergartners’ socioemotional and literacy development. Reading Psychology, 30(2), 175-194.

Baker, L., Scher, D., & Mackler, K. (1997). Home and family influences on motivations for reading. Educational psychologist, 32(2), 69-82.

Beck, I. L., & McKeown, M. G. (2001). Text talk: Capturing the benefits of read-aloud experiences for young children. The reading teacher, 55(1), 10-20.

Bergin, C. (2001). The parent-child relationship during beginning reading. Journal of Literacy Research, 33(4), 681-706.

Britto, P. R., Brooks-Gunn, J., & Griffin, T. M. (2006). Maternal reading and teaching patterns: Associations with school readiness in low‐income African American families. Reading Research Quarterly, 41(1), 68-89.

Dexter, C. A., & Stacks, A. M. (2014). A preliminary investigation of the relationship between parenting, parent-child shared reading practices, and child development in low-income families. Journal of Research in Childhood Education, 28(3), 394-410.

Donahue, M. L., & Press, G. (2014). Perspective-taking and reading comprehension of narratives: Lessons learned from “The Bean.”. Handbook of language and literacy: Development and disorders, 323-338.

Dunst, C. J., Simkus, A., & Hamby, D. W. (2012). Effects of reading to infants and toddlers on their early language development. CELLreviews 5(4), 1-7.

Dunst, C. J., Simkus, A., & Hamby, D. W. (2012). Relationship between age of onset and frequency of reading to infants and toddlers and later language and literacy development. CELLreviews, 5(3), 1-10.

Duursma, E., Augustyn, M., & Zuckerman, B. (2008). Reading aloud to children: the evidence. Archives of disease in childhood, 93(7), 554-557.

Karrass, J., & Braungart-Rieker, J. M. (2005). Effects of shared parent–infant book reading on early language acquisition. Journal of Applied Developmental Psychology, 26(2), 133-148.

Mol, S. E., & Bus, A. G. (2011). To read or not to read: a meta-analysis of print exposure from infancy to early adulthood. Psychological bulletin, 137(2), 267.

O’Farrelly, C., Doyle, O., Victory, G., & Palamaro-Munsell, E. (2018). Shared reading in infancy and later development: Evidence from an early intervention. Journal of Applied Developmental Psychology, 54, 69-83.

Sénéchal, M., & LeFevre, J. A. (2002). Parental involvement in the development of children’s reading skill: A five‐year longitudinal study. Child development, 73(2), 445-460.

Trivette, C. M., Dunst, C. J., & Gorman, E. (2010). Effects of parent-mediated joint book reading on the early language development of toddlers and preschoolers. Center for Early Literacy Learning, 3(2), 1-15.

Wang, A. Y. (2012). Exploring the relationship of creative thinking to reading and writing. Thinking Skills and Creativity, 7(1), 38-47.

Flavia Medrea

Sunt un cercetător pasionat, entuziastă convinsă și optimistă incurabilă. Când vine vorba de cele mai importante realizări profesionale, acestea țin de formarea educațională. Am absolvit licența în domeniul de specializare Psihologie din cadrul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca. Am urmat cursurile masterului de Consiliere și intervenții psihologice în dezvoltarea umană din cadrul aceleiași universități. Sunt asistent de cercetare în cadrul Laboratorului de Psihologia Dezvoltării din cadrul facultății din 2016 până acum. În prezent sunt student doctorand în cadrul Școlii Doctorale de Psihologie Cognitivă Aplicată, teza mea de doctorat centrându-se pe interacțiunea părinte-copil. Am urmat training-ul ”Mind-mindedness în cercetare și practică”, susținut de doamna profesor Elizabeth Meins în York, Marea Britanie. Training-ul acesta îmi permite să studiez constructul de mind-mindedness, creat de Meins (1997), construct care presupune investigarea interacțiunii părinte-copil din prisma abilității adultului de a fi atent la nevoile psihologice ale celui mic.

Leave a Reply

Close Menu