Cum afectează silent treatment-ul dezvoltarea copilului

„Gata! De azi nu mai vorbesc cu tine!’’

„Cu mine nu mai ai ce vorbi până nu îți modifici atitudinea!’’

„Dacă te comporți așa cu mine s-a terminat.”

Frazele de mai sus produc anxietate, nesiguranță, frustrare și mâhnire în persoana căruia îi sunt adresate. Mulți părinți aleg silent treatment-ul ca metodă de educare și modificare a comportamentului copiilor lor. Dar silent tratament-ul nu este o metodă de educare ci, mai degrabă, o formă de manipulare și control asupra copilului.

Ce este silent treatment-ul?

Silent treatment-ul se manifestă printr-un refuz de a mai vorbi cu o persoană în urma unui conflict sau a unei neînțelegeri. Mulți părinți aleg să nu mai vorbească zile, luni sau ani cu copiii lor în locul unei discuții sănătoase, a unui compromis sau a timeout-ului sănătos. Acesta poate apărea atunci când te simți suprasolicitat, neajutorat, rănit sau speriat.

Cum se manifestă?

Silent treatment-ul este termenul care cuprinde următoarele comportamente:

• Refuzi să mai comunici sau să discuți cu copilul tău
• Nu îi mai răspunzi la telefon și nu îl mai contactezi
• Te prefaci că acesta nu e în cameră cu tine
• Îl ignori
• Refuzi să îi mai oferi afecțiune sau atenție
• Îl tratezi ca și cum ar fi invizibil

Silent treatment-ul este folosit atunci când:

• Copilul te confruntă cu ceva inconfortabil pentru tine ca părinte
• Copilul îți cere să fii mai responsabil
• Copilul încearcă să stabilească limite sau îți spune “nu”
• Copilul spune/face ceva cu ce nu ești de acord
• Copilul nu face ceea ce crezi tu că ar trebui să facă

De ce silent treatment-ul este dăunător pentru copil?

Această formă de comportament îi semnalează copilului faptul că te-ai retras din rolul de părinte și că trebuie să se descurce singur. Acesta se va simți abandonat, neiubit și înfricoșat. Comportamentul îi va induce ideea că părintele nu este acolo necondiționat și că îi este foarte ușor să-l abandoneze.

Dacă până și mama/tata poate să îmi întoarcă spatele așa de ușor înseamnă că eu chiar nu am nicio valoare și nu merit să fiu iubit.

În viitor, toate acestea vor duce la relații disfuncționale în care copilul, adult fiind acum, caută validare în oamenii din jur, acceptă relații toxice și caută cu disperare afecțiunea. Acestea creează anxietate și adultul de acum se va simți din nou respins și abandonat, sentimente pe care le poate recunoaște din copilărie și va simți nevoia să facă orice pentru a fi acceptat.

Silent treatment-ul va lăsa copilul cu un sentiment profund de frustrare deoarece atunci când o persoană refuză să discute cu noi, dispare orice oportunitate de a reface relația sau a rezolva conflictul.

De ce este o formă de abuz emoțional?

Atunci când manifești acest comportament pentru orice perioadă de timp, te retragi din viața propriului copil, creându-i în mod intenționat sentimente de abandon, respingere, lipsă de putere și frustrare, acesta simțindu-se neiubit. În acele momente copilul se va simți disperat și va face orice ca să vorbești din nou cu el. Te va implora, își va cere scuze chiar dacă nu a greșit cu nimic.

Toate acestea vor afecta dinamica relației pe care o aveți, plasându-te într-o ipostază de superioritate, copilul știind că te vei putea retrage oricând din nou. Copilul nu va mai putea fi niciodată el însuși în preajma ta și va trebui să își modifice orice comportament ca să îți îndeplinească dorințele, trăind mereu în frică și expectativă. O relație sănătoasă între un părinte și copilul său nu va fi niciodată una în care frica să aibă loc.

De ce silent treatment-ul și time-out-ul nu sunt egale?

În cadrul relațiilor interpersonale e normal să simțim nevoia de o pauză sau de puțin timp de respiro pentru a ne liniști după o ceartă. Când avem nevoie de niște timp de respiro e recomandat să ne anunțăm partenerul de discuții că ne retragem pentru puțin timp pentru a ne liniști și ne vom întoarce cât de rapid la discuție pentru a rezolva conflictul.

Acest comportament se numește time-out și e benefic pentru o relație interumană. Pe de altă parte, silent treatment-ul e diferit pentru că apare fără nici un fel de avertisment, persoana doar dispărând. Aceasta alege în mod deliberat să nu mai comunice cu cealaltă persoană, acest lucru însemnând că nu are niciun fel de intenție în a discuta și a rezolva lucrurile. E un comportament care denotă control, transmițând un mesaj clar că fie interlocutorul se comportă cum dorește acesta fie îl va pierde.

Cum să schimbăm acest comportament?

1. Ascultă: silent treatment-ul nu este o formă sănătoasă de pedeapsă a unui comportament al copilului. Acesta nu ar trebui pedepsit doar pentru că are o părere diferită față de tine sau pentru că îți scoate în evidență defectele. Ascultă-l în întregime și lasă-l să îți spună tot ce gândește, fără filtru.
2. Vorbește când e rândul tău: vorbește cu copilul tău ca și cum ai vorbi cu un adult, cu respect, blândețe și fără să îl rănești.
3. Creeați o conversație nu o lipsă a ei: se poate ca totul să fie doar o mică neînțelegere care ar putea fi rezolvată în câteva minute sau o oportunitate de a vă consolida relația. 

Soluții pentru schimbarea comportamentului

Dar… dacă totuși simți că ai nevoie de niște timp pentru tine pentru a procesa conflictul poți să te îndepărtezi, dar doar pentru o perioadă limitată de timp:

1. Time-out: poate te simți rănită de ceea ce a spus copilul tău, te sperie situația sau e prea încărcată emoțional. Ia-ți o pauză de respiro în care să te gândești la situație și cum se poate rezolva. Spune-i copilul tău că: Simt că aș avea nevoie să mă gândesc puțin la ce mi-ai spus și aș avea nevoie de puțin timp singură, dar azi sau mâine vom relua conversația. Sunt tot aici orice s-ar întâmpla. Astfel copilul înțelege că și tu, ca părinte, ai emoții și trăiri, dar că ești tot acolo pentru el și în aceste momente de time-out.
2. Reluarea conversației: Aceasta trebuie să aibă loc după un deadline bine stabilit pentru a-l învăța pe copil despre consecvență. Cere-ți scuze pentru acțiunile și vorbele tale care s-ar fi putut să îl rănească și spune-i care este concluzia la care ai ajuns în urma timpului de respiro pe care l-ai avut.
3. Invită-l în conversație. Încurajează-l să își exprime sentimentele și părerile pentru a știi că are dreptul să aibă opinii diferite față de ale tale și că are dreptul să exprime ceea ce simte.

Așadar, dragă părinte…

E normal să simți uneori că ce se întâmplă e prea mult și să vrei să îți tratezi copilul prin tăcere pentru a te îndepărta de el. Dar această tăcere doar vă va răci relația, nerezolvând conflictul inițial, ci mai degrabă creând unul nou. În fața ta se află un om mai mic cu sentimente și trăiri care are nevoie de tine și atunci când te supără sau te rănește.

Tratează-l cu blândețe și învățați împreună să aveți conversații în care fiecare să asculte, să vorbească și să exprime ce simte. Astfel, atunci când va crește, va știi că are dreptul să aibă opinii, să le exprime fără frica de respingere. O conversație sănătoasă va lua mereu locul unei tăceri care rănește.