Se spune că maternitatea aduce o împlinire pe care nu o poți regăsi în alte domenii ale vieții. Se presupune că, odată ce îți vezi copilul te îndrăgostești profund și irevocabil de el. Pe rețelele de socializare apar clipuri care vorbesc despre cât de mult înveți din rolul de mamă. Perspectivele acestea sunt valide, însă nu reprezintă singurul adevăr. Ele fac parte din poveste, dar nu sunt întreaga poveste a maternității.
Se vorbește însă mai puțin despre sentimentul de singurătate pe care îl trăiesc unele mame, despre copleșirea și neputința în care se scaldă uneori, despre deconectarea de sine și de nevoile proprii.
Poate că uneori te temi de noaptea care urmează sau de ziua de mâine. Poate crezi că nu erai pregătită pentru rolul de mamă și ai făcut o greșeală. Poate că uneori îți vine să pleci departe pentru că nu îți mai simți corpul de atâta oboseală. Sau poate doar îți dorești ca cineva să aibă grijă și de tine pentru câteva minute.
Dacă te-ai regăsit în oricare din aceste trăiri, să știi că sunt reacții firești pentru perioada prin care treci. E posibil ca informațiile de mai jos să ți se pară greu de aplicat acum sau să-ți trezească un sentiment de vinovăție. E normal să fie așa. Nu pune presiune pe tine: citește doar cât poți și ia doar ce ți se potrivește azi. Fă exact ceea ce simți că te ajută să fii bine.
Maternitatea vine cu schimbări fizice, hormonale, emoționale, relaționale și logistice.
După naștere, nivelurile de estrogen și de progesteron scad considerabil. Această schimbare hormonală bruscă, deși face parte din procesul natural de adaptare, are un impact major asupra sistemului nervos.Poate să producă schimbări ale dispoziției, anxietate, iritabilitate, bufeuri, tulburări de somn sau chiar insomnie, pierderea libidoului, oboseală și senzația de ceață mentală.
Hormonii tiroidieni, esențiali pentru reglarea metabolismului și menținerea stării generale de sănătate, trec și ei prin modificări importante după naștere. Aceste fluctuații pot provoca oboseală accentuată, schimbări în greutate, căderea părului și oscilații ale dispoziției.
Din cauza tuturor modificărilor care apar, mama poate să simtă depresie, anxietate, iritabilitate, lipsă de speranță, deconectare de sine și de cei din jur, ceea ce îi va afecta implicit relațiile. Tendința de a se izola va accentua aceste simptome și va îngreuna tranziția spre noul rol.
Un hormon care contribuie la reducerea stresului generat de aceste schimbări este oxitocina, cunoscută și ca „hormonul iubirii”. Contactul direct, piele pe piele, dintre mamă și bebeluș stimulează secreția acestui hormon, care joacă un rol esențial în formarea legăturii afective dintre ei și în reglarea unor dezechilibre emoționale precum cele menționate anterior.
În acest context – în care aproape nimic din ceea ce știai înainte să devii mamă nu pare să mai fie aplicabil, nu mai știi cine ești, pe cine te poți baza și cum să mai treci de încă o zi cu resursele puține pe care le ai la dispoziție – grija de sine devine un obiectiv ambiguu care scapă printre degete atunci când orice altceva pare mai important pentru supraviețuire.
Ce nu este grija de sine
- Perfecționismul ca indicator al „supermamei”. Copiii au nevoie de mame suficient de bune și imperfecte de la care să învețe acceptarea de sine și repararea greșelilor; ei nu au nevoie de modele imposibil de egalat.
- Sacrificiul de sine pentru că soțul muncește și mama „doar stă acasă”. Adevărata grijă de sine presupune solicitarea de ajutor și împărțirea responsabilităților.
- Comportamentele compulsive precum cumpărăturile online, scroll-ul pe telefon, consumul de dulciuri sau de alcool în scopul reglării emoționale.
- Izolarea sub pretextul „timpului pentru sine”. Este în regulă să ne retragem uneori pentru a ne regăsi sau odihni, însă atunci când izolarea se prelungește ea reprezintă mai degrabă un semnal de alarmă decât grijă de sine.
- Afișarea unei imagini puternice sau forțarea optimismului – acestea sunt forme de invalidare atunci când în spatele lor se ascunde tristețe, teamă, vinovăție sau copleșire.
Cum arată grija de sine
Grija de sine se referă la practicarea unor obiceiuri care mențin sau îmbunătățesc starea de bine fizică și emoțională. Pentru a avea grijă de noi înșine este necesar să acordăm atenție unor aspecte despre a căror importanță nu primim informații suficiente și anume:
- Împlinirea nevoilor fiziologice de bază: hrană regulată, hidratare, somn. Multe mame spun că nu au timp pentru toate acestea și, într-adevăr, lipsa timpului reprezintă o problemă reală. Însă grija de sine începe cu pași mici, nu cu toți odată. Poate azi îți propui să te hrănești mai bine sau să dormi 30 de minute la prânz. Cine te poate ajuta să îndeplinești acest obiectiv? Poate o prietenă, un membru al familiei, un serviciu de livrări sau soțul.
- Gestionarea emoțiilor neplăcute atunci când ele apar. Frica, furia, tristețea, rușinea, vinovăția sunt emoții ca toate celelalte și au nevoie să fie recunoscute, numite și acceptate pentru a putea fi mai apoi procesate. De exemplu: „Acum îmi este foarte frică. Mintea îmi spune că voi eșua. Doar pentru că apare un gând nu înseamnă că este adevărat sau că trebuie să îl cred.” Poate fi util în acest context să îți duci atenția spre ce reușești deja să faci. Dacă nu îți vine în minte nimic, întreabă o persoană apropiată la ce pari să te descurci.
- Întreținerea conexiunilor sociale de calitate. Când ne aflăm în conexiuni sociale plăcute se activează nervul vag ventral care ajută la creșterea siguranței percepute. Așadar, se reglează ritmul cardiac, respirația devine mai calmă și funcția digestivă poate fi îmbunătățită.
- Solicitarea de ajutor. Acest act de curaj nu reprezintă o vulnerabilitate sau o incapacitate, ci respect față de sine și față de cei apropiați.
- Timpul și spațiul personal. Deși ar fi grozav să avem o lună de vacanță la vila personală de pe o insulă exotică, spațiul personal poate fi orice loc în care poți petrece 10-15 minute singură atingându-ți pieptul, mirosind ceva plăcut, mângâindu-ți brațele, respirând conștient sau pur și simplu privind în gol fără să faci nimic.
- Limitele sănătoase. Acestea sunt esențiale ca gest de grijă de sine. A seta limite nu înseamnă a fi egoistă, a-i respinge pe ceilalți sau a ignora nevoile lor. Poți însă să spui „nu” vizitelor nedorite, „stop” sfaturilor nesolicitate sau „nu pot acum” cererilor pentru care nu ai energie.
- Mici gesturi care te conectează cu tine, femeia de dincolo de mamă. Poate ai o haină preferată pe care nu ai purtat-o de mult, o mască de față pe care o aplici cu prezență, un gel de duș al cărui miros îți iei timp să îl inspiri în timpul dușului sau o băutură caldă pe care o savurezi pentru câteva momente în timp ce doarme copilul, înainte să te întorci la lista nesfârșită de sarcini.
Ce pot face apropiații pentru mame
Se întâmplă adesea ca intențiile bune să fie percepute într-un mod nepotrivit, mai ales atunci când vorbim despre un sistem nervos simpatic activat (adică o stare de alertă sau stres continuu). Cel mai mare ajutor pentru mame este să fie ascultate, înțelese și validate. Empatia este un element care poate construi punți între oameni. Atunci când înțelegem că ceva ce a funcționat pentru noi nu trebuie să funcționeze pentru toată lumea și încercăm să înțelegem situația persoanei din fața noastră, simplul fapt de a fi ascultată poate fi eliberator pentru mamă
Totuși, sfaturile nesolicitate pot face mai mult rău decât bine. O întrebare care denotă respect și grijă este: „Pot să îți împărtășesc ce a funcționat pentru mine?”
Alături de familia extinsă și prieteni, tații au un rol esențial în susținerea mamelor. Uneori o îmbrățișare, un „mulțumesc” sau un simplu „faci o treabă bună” pot face minuni.
Să fii mamă este o călătorie pentru care pare uneori că nu ești echipată corespunzător. Poate îți spui că ți-ai dori să te întorci din drum, dar nu mai ai unde. Să te oprești nu pare o opțiune, însă când totul pare copleșitor, ai dreptul să iei o pauză. Grija ta de sine este mai valoroasă pe termen lung pentru copilul tău decât orice sarcină de pe lista interminabilă de „trebuie”. Având grijă de tine îți înveți copilul că te prețuiești, că ești importantă, că oferi din ceva ce ai deja, nu din lipsă. Iar având un astfel de model, copilul tău va crește și el punând preț pe sine.
Amintește-ți că viața are propriile ei anotimpuri, iar acesta este cel în care cel mai important lucru din lumea ta este să fii bine, tu și bebelușul tău. Este o etapă intensă, dar temporară; va trece. Până atunci, ia fiecare zi așa cum vine, pas cu pas, și nu ezita să ceri ajutorul celor din jur. Nu trebuie să porți totul singură.
Dacă situația ta se simte copleșitoare și informațiile de mai sus nu par să folosească, poate fi momentul să vorbești cu un specialist. Sănătatea mintală este la fel de importantă ca cea fizică și ai tot dreptul să o accesezi.
