Copilul meu se atinge în zonele intime. Ce să fac? – Ipsația și masturbarea infantilă

Haideți să descoperim cele mai frecvente întrebări despre ipsație sau masturbarea infantilă.

„Ce este ipsația sau masturbarea infantilă?”

Ea înseamnă auto-stimularea genitală și apare cel mai des la copiii între 2-6 ani, dar se poate întâlni și la vârste mai mici. 

„Are masturbarea la copiii o cauză medicală?”

Simplu spus, nu. Cauzele cel des întâlnite al atingerii zonei intime sunt explorare corporală, plăcere senzorială, autoliniștire sau repetare a unui comportament văzut la cineva. Cu alte cuvinte, masturbarea la copiii are fie funcție de explorare unei zone a corpului care produce, încă de la vârste mici, senzații de plăcere, fie reglare emoțională, atunci când sistemul nervos al celui mic simt nevoia de a se alina. 

„Să mă duc la pediatru dacă remarc acest comportament?”

Dacă dorim să mergem la pediatru, este nevoie să știm că acesta nu ne va putea da un tratament pentru masturbarea infantilă, deoarece nu este o boală pentru care se poate prescrie medicamente, ci este un comportament cu funcție psiho-emoțională. 

Ce poate face pediatrul în contextul în care alegem să-l vizităm cu această observație, este să excludă cauzele medicale de disconfort local care l-ar putea duce pe cel mic să se atingă în zonele intime. Sprijinul pe care-l poate da pediatrul este mai mult educativ, despre cum să procedăm atunci când îl vedem pe cel mic făcând asta. 

În același timp, dacă vedem că atingerile sunt foarte dese și îi afectează somnul sau joaca celui mic, fiind o formă de autoliniștire excesivă, pediatrul poate recomanda o evaluare psihologică unde se vor înțelege mai în detaliu cauzele emoționale. 

„Cum îl pot opri pe cel mic când văd că se masturbează?”

Cel mai important este să nu reacționăm ca adulți agresiv atunci când vedem acest comportament, deoarece cel mic va înțelege din reacția părintelui că „este ceva greșit să-mi explorez corpul” sau „forma de alinare pe care am găsit-o este greșită”, aspecte care întăresc mult rușinea față de propriul corp. 

Putem alege să observăm comportamentul cu calm (”văd că din nou te atingi în zonele intime”), validăm nevoia pe care el o are de a face asta („înțeleg că se simte plăcut să te atingi acolo”) și oferim alternative pentru alinarea sau reglarea emoțională de care are nevoie atunci – poate fi să-l mângâiem pe spate, să-i oferim o jucărie care îi oferă confort sau să-i mutăm poziția, distăgându-i atenția. 

Ideal este să fim atenți la care sunt momentele care-i stârnesc celui mic nevoia de a se atinge și a înțelege ce anume simte atunci care cel mai probabil este puțin copleșitor pentru el. 

Dacă masturbarea continuă, se intensifică sau apare în mai multe contexte în decursul timpului, atunci recomandarea mea este să se efectueze o evaluare psihologică mai amânunțită, fiind poate prezente niște tendințe de anxietate care pot fi adresate. 

„Are copilul meu probleme mintale dacă se atinge în zonele intime?”

Nu, categoric nu. Nu putem spune în baza acestui simptom că există probleme mintale. Cel mult, așa cum am menționat, este o formă de explorare sau reglare emoțională. 

„Dacă cel mic va deveni sex addict?”

Nu există nicio legătură între masturbarea infantilă și dependența de sex, deoarece prima este cauzată de cele mai multe ori de simpla nevoie de explorare a propriului corp pe care un copil o are, pe când a deveni „sex addict” este un concept de adult, caracterizat de dinamici și alegeri din lumea matură. 

Chiar dacă este numită așa, masturbarea infantilă nu are aceleași rațiuni ca un comportament sexual din perioada maturității, tocmai pentru că cel mic încă nu are dezvoltat conceptul de „sexualitate”. 

Deci nu, dacă cel mic îți atinge zonele intime, asta nu spune nimic despre comportamentul lui sexual de când va fi adult.

„Dacă remarc la copilul meu că se atinge în zonele intime, poate fi un semn că a fost abuzat sexual?”

Răspunsul pe scurt este nu, nu putem spune doar în prisma acestui comportament că cel mic a fost abuzat sexual. 

Masturbarea infantilă este o formă de autoliniștire, curiozitate corporală sau o reacție la senzații fizice normale (mâncărimi, iritație sau disconfort local). 

Un singur comportament nu indică abuz, întrebările pot să apară dacă se observa mai multe schimbări sau semnale îngrijorătoare cum ar fi: frică sau schimbări bruște de atitudine ale copilului în prezența anumitor persoane, traumatisme genitale fără explicație medicală, jocuri și vise cu conotație sexuală puternică, comportamente sexuale mult peste etapa de dezvoltare a copilului, cunoștințe noi din domeniul sexual atipice vârstei lui. 

Dacă remarcăm mai multe dintre aceste semne, recomandarea mea este să consultați pediatrul și un psiholog care să poată face o evaluare.

Descarcă aplicația Parentool din Google Play sau App Store și adresează întrebările tale despre ipsație direct specialiștilor.

Împărtășește cu prietenii tăi

Autor

Descoperă cursul video
Cele mai frecvente boli ale copilăriei
cu dr. Alexandra Constantin, medic pediatru

Lasă un răspuns

Lasă un răspuns