În cabinet, observ de fiecare dată cât de mult se schimbă dinamica familiilor odată ce se apropie sărbătorile. Pentru mulți părinți, perioada aceasta vine cu presiuni, nostalgii și o dorință firească de a recrea atmosfera caldă pe care au avut-o cândva. Pentru copiii ai căror părinți sunt divorțați, sărbătorile pot trezi emoții contradictorii: bucurie, dar și tristețe, entuziasm, dar și anxietate. Iar pentru adulți, aceste emoții ale copiilor devin adesea greu de gestionat.
Haideți să vedem cum le putem gestiona cât mai bine.
1. De ce sunt sărbătorile o perioadă sensibilă după divorț
Sărbătorile vin cu multă încărcătură emoțională.
În cabinet, observ constant că sărbătorile devin un adevărat test al maturității parentale după separare.
Părinții se confruntă adesea cu dileme precum:
-
„Cu cine petrece copilul sărbătorile?”
-
„Cum împărțim timpul corect?”
-
„Ce e mai bine pentru el?”
Aceste întrebări sunt sincere și vin din dorința de a proteja copilul, dar și din propria durere sau teamă de a pierde momente importante. Le spun mereu părinților ceva esențial: nu se pun în balanță drepturile unui părinte sau ale celuilalt, ci nevoile copilului.
Clarificarea ideii: „nu părinții sunt împărțiți, ci timpul copilului trebuie protejat”
Este o confuzie frecventă și văd asta în multe familii: impresia că sărbătoarea este „a mamei” sau „a tatălui”. De fapt, sărbătorile sunt și ale copilului. El nu trebuie să simtă că devine un obiect de împărțit, nici că trebuie să aleagă o tabără.
Ca psihoterapeut, îmi doresc să transmit mereu părinților că obiectivul real nu este împărțirea copilului, ci crearea unor sărbători în care copilul să se simtă în siguranță, iubit și protejat, indiferent în ce casă se află în ziua aceea.
2. Nevoile emoționale ale copilului în perioada sărbătorilor
Nevoia de continuitate, stabilitate și siguranță.
În lucrul cu copiii, observ clar că sărbătorile nu sunt doar despre luminițe, cadouri și brad. Ele sunt despre ritualuri și predictibilitate. Copiii au nevoie să știe din timp ce urmează, mai ales atunci când familia trece printr-o schimbare majoră precum divorțul.
Când programul este clar, când adulții se înțeleg, copilul se simte în siguranță. Iar siguranța, în psihologia copilului, este fundația pe care se construiește orice emoție sănătoasă. Sărbătorile devin dificile pentru copil atunci când nu înțelege cum vor fi „de acum înainte”.
Ceea ce își dorește este să se simtă iubit în ambele case.
În terapie, copiii spun foarte rar: „vreau Crăciunul aici sau acolo”. De cele mai multe ori, spun:
- „nu vreau să supăr pe nimeni”,
- „aș vrea să fiți amândoi ok”,
- „nu vreau să vă certați”.
Ei nu se gândesc la împărțiri, ci la loialitate și armonizare.
Pentru un copil, cea mai mare nevoie este să nu fie pus într-un conflict de loialitate, nici direct, nici subtil. Când părinții îl lasă liber, copilul respiră. Când părinții se luptă pentru timp, copilul începe să creadă că iubirea lor depinde de alegerile lui. Acesta este un pericol real, emoțional, și o povară prea grea pentru un copil.
Nevoia de atmosferă fără tensiuni, rivalități sau presiuni
Sărbătorile amplifică tensiunile din familie. Copiii resimt imediat tonul ridicat, privirile dure, replicile ironice, chiar și atunci când părinții cred că „nu au observat”.
În practica mea, văd cum chiar și o mică tensiune între părinți se transformă în anxietate pentru copii: tulburări de somn, agitație, întrebări repetate, regres în comportament.
Copilul are nevoie în această perioadă de calm și de a nu se simți vinovat sau responsabil pentru deciziile adulților
Copiii sunt foarte sensibili la emoțiile părinților. Cei mai mulți cred că este responsabilitatea lor să îi împace sau să îi facă să se simtă mai bine.
În terapie aud des:
- „dacă merg la tata, mama o să fie tristă”
- „dacă rămân cu mama, tata o să creadă că nu-l iubesc”
Această vinovăție este toxică pentru dezvoltarea emoțională a copilului.
Copilul are nevoie să audă clar:
„Este în regulă și normal să petreci timp și cu mama, și cu tata. Iubirea nu se măsoară în ore. Tu nu ești responsabil de emoțiile noastre.”
Nevoia de a simți că sărbătorile rămân un timp magic, nu un teren de război
În final, cel mai important lucru este atmosfera. Copilul nu va ține minte dacă bradul era mai mare sau dacă masa era mai bogată. Dar va ține minte cum s-a simțit.
Copiii au nevoie ca sărbătorile să rămână un spațiu de bucurie, de ritualuri, de conexiune, chiar dacă familia arată diferit față de anii trecuți. Ca psihoterapeut, îi încurajez pe părinți să creeze ritualuri noi, adaptate la noua realitate, fără comparații cu „cum era când eram împreună”.
3. Principiile psihologice pentru o împărțire sănătoasă a timpului de sărbători
Predictibilitatea: copilul are nevoie să știe din timp cum vor arăta sărbătorile
Una dintre cele mai mari surse de anxietate pentru copii este incertitudinea. În cabinet aud des:
„Nu știu unde voi fi de Crăciun…”
„Nu știu cine mă ia…”
Această lipsă de predictibilitate îi neliniștește profund.
Ca psihoterapeut, le spun părinților că o împărțire sănătoasă începe cu planificarea din timp. Copilul trebuie să știe clar, într-un mod simplu și liniștitor, cum se desfășoară sărbătorile.
Deși este firesc ca fiecare părinte să își dorească momente speciale cu copilul, echitatea nu înseamnă „matematică perfectă”. Echitatea înseamnă a lua decizii în funcție de realitatea copilului, nu de orgoliile sau resentimentele adulților.
În practică, asta poate însemna:
- prevenirea obosirii copilului prin drumuri inutile,
- evitarea suprasolicitării,
- ajustarea programului în funcție de vârsta și ritmul copilului.
Le reamintesc părinților că un copil liniștit, odihnit și fericit valorează mai mult decât orice „împărțire corectă” pe hârtie.
Flexibilitatea: uneori realitatea cere adaptare
Divorțul vine cu o nouă realitate: poate sunt distanțe mari, programe diferite sau situații imprevizibile. Uneori, planurile bune trebuie ajustate. Îi încurajez pe părinți să rămână flexibili în planurile pe care și le organizează.
Colaborarea: chiar dacă relația de cuplu s-a încheiat, rolul de părinți rămâne comun
Aici este un punct sensibil. Mulți părinți îmi spun: „Noi nu mai putem comunica deloc.”
Și totuși, copilul are nevoie ca cei doi părinți să vorbească, măcar la nivel minimal, cu respect și claritate.
Colaborarea nu înseamnă prietenie, ci responsabilitate parentală. Un mesaj scurt, politicos, clar este uneori mai valoros decât o discuție lungă. Copilul simte imediat dacă părinții reușesc să colaboreze sau nu și acest lucru îi influențează profund liniștea în perioada sărbătorilor.
Maturitatea emoțională: copilul nu poate fi mai matur decât părinții lui
Una dintre cele mai importante observații din cabinet este aceasta:
copiii se echilibrează emoțional în funcție de nivelul de maturitate al adulților din jur.
Când părinții reușesc să gestioneze tensiunile cu calm, să lase deoparte resentimentele și să pună nevoile copilului pe primul loc, copilul se simte protejat.
Când părinții se ceartă, negociază dur sau se sabotează, copilul devine anxios, vinovat sau retras.
De aceea, orice împărțire sănătoasă începe cu o alegere a părinților:
„Cum pot eu, ca adult, să contribui la liniștea copilului meu în această perioadă?”
4. Modele concrete de împărțire a timpului de sărbători
În realitate, nu există „cea mai bună formulă” universală. Există doar varianta care răspunde cel mai bine nevoilor copilului, vârstei și contextului familial. În cabinet, îi ajut pe părinți să găsească varianta care generează cel mai mic stres posibil pentru copil și cea mai mare stabilitate emoțională.
Crăciunul întreg la un părinte și Revelionul la celălalt
Acest model funcționează bine mai ales pentru copiii mici sau pentru cei pentru care drumurile multe sunt obositoare.
Avantajele lui, din punct de vedere psihologic:
- copilul are un ritm stabil, fără mutări în aceeași zi,
- părintele poate crea ritualuri întregi, fără fragmentare,
- se evită încărcarea copilului cu două atmosfere într-un timp foarte scurt.
Le explic părinților că acest model reduce stresul emoțional, pentru că sărbătoarea devine clară și previzibilă.
Prima parte a zilei la un părinte, a doua la celălalt
Acest model este folosit mai ales când există distanțe scurte și colaborare bună.
Funcționează mai bine la copiii mai mari, obișnuiți cu tranzițiile, sau în familii unde copilul exprimă dorința de a-i vedea pe ambii părinți în aceeași zi. Totuși, subliniez mereu părinților că tranzițiile frecvente pot obosi copilul, iar magia sărbătorii poate fi înlocuită cu agitație.
Dacă părinții aleg această variantă, îi încurajez să mențină atmosfera calmă, fără grabă, fără reproșuri la predarea copilului.
Alternarea anilor: un an Crăciun la mama, un an Crăciun la tata
Un model foarte echilibrat, pe termen lung, mai ales când părinții locuiesc la distanță sau când sărbătorile sunt puternic asociate cu tradiții specifice.
În această variantă, copilul știe că va avea parte de ambele experiențe, dar fără presiunea împărțirii în aceeași zi.
Ca psihoterapeut, am observat că acest model întărește sentimentul de stabilitate, pentru că părinții se raportează la o regulă clară, previzibilă.
Împărțirea vacanței în două perioade relativ egale
Această opțiune este ideală pentru familiile în care sărbătorile nu sunt asociate exclusiv cu o zi anume, ci cu întreaga atmosferă a vacanței. Fiecare părinte are timp să creeze propriile ritualuri și activități cu copilul.
Pentru copil, beneficiul major este o perioadă suficient de lungă pentru a se adapta emoțional la fiecare casă, fără schimbări rapide. Recomand această variantă mai ales pentru copiii școlari și adolescenți.
Modele mixte, adaptate în funcție de vârsta copilului
În multe familii, soluția optimă este un mix. De exemplu:
- Ajunul la un părinte, Crăciunul la celălalt;
- un weekend prelungit la fiecare părinte în vacanță;
- sărbătorile se alternează anual (Crăciun, Paște, vacanțe).
Această flexibilitate le permite părinților să păstreze tradiții specifice, dar și să ofere copilului diversitate.
Îi încurajez să fie atenți la reacțiile copilului: dacă devine obosit, anxios sau iritat, înseamnă că modelul trebuie ajustat.
!!Elementul esențial: comunicarea clară și anunțarea din timp
Indiferent de model, copilul trebuie să știe din timp cum vor arăta sărbătorile.
În cabinet, recomand părinților să îi explice simplu:
„Anul acesta vei fi aici în Ajun, apoi mergi la tata. Eu sunt bine, mă bucur pentru tine.”
Mesajul părintelui face diferența dintre un copil stresat și un copil liniștit.
Atenție la competiția prin cadouri și „sărbători perfecte”
Acesta este un punct sensibil.
Este o tendință des întâlnită ca fiecare părinte să încerce să ofere „mai mult”, crezând că îl protejează sau îi compensează ceva copilului. În realitate, copilul nu are nevoie de mai multe cadouri, ci de mai multă stabilitate emoțională.
Le spun mereu părinților: „Atmosfera contează mai mult decât bradul, cadourile sau meniul.”
5. Greșelile frecvente ale părinților divorțați în perioada sărbătorilor
În perioada sărbătorilor, emoțiile sunt mai intense, iar presiunea de a „face totul perfect” poate amplifica tensiunile dintre părinți. În cabinet observ adesea câteva greșeli comune, care, deși pornesc din intenții bune sau din reacții firești, ajung să afecteze copilul.
Transformarea copilului în mesager
Una dintre cele mai frecvente situații este când părinții evită comunicarea directă și îl pun pe copil în poziția de a transmite informații:
- „Spune-i tatălui că vii mai devreme.”
- „Întreabă-o pe mama dacă te lasă și mâine.”
Copilul ajunge astfel prins între două lumi, responsabil pentru ceva ce nu ar trebui să fie în grija lui.
Îi explic mereu părinților că acesta este un tip de presiune emoțională invizibilă, care poate crea anxietate și sentimentul că trebuie să împace pe toată lumea.
Presiunea emoțională: „mă rănești dacă nu stai cu mine”
Această greșeală apare adesea subtil, din durere sau vulnerabilitate. Părintele nu intenționează să rănească, dar copilul percepe mesajul ca pe o responsabilitate imensă:
„Dacă mă duc la celălalt părinte, îl voi face pe mama/tata trist/ă.”
Această presiune afectează libertatea copilului de a se bucura autentic de timp cu ambii părinți.
Concurența prin cadouri sau prin „magia sărbătorilor”
Este o capcană în care cad repede părinții:
- „Să-i iau cadoul mai mare.”
- „Să fac ceva spectaculos ca să-i placă mai mult la mine.”
În realitate, copilul nu câștigă nimic din asta. Dimpotrivă, simte tensiunea competiției și poate ajunge să se simtă vinovat sau confuz.
Criticarea celuilalt părinte în fața copilului
Chiar și cea mai mică remarcă ironică sau critică îl rănește profund pe copil.
Spun mereu în cabinet: Atunci când critici părintele copilului, critici o parte din copil.
În perioada sărbătorilor, când copilul este deja vulnerabil și conectat la emoții profunde, aceste critici pot lăsa urme serioase: nesiguranță, rușine, confuzie.
Schimbarea planurilor în ultimul moment
Acest lucru creează haos emoțional pentru copil.
În cabinet, copiii descriu această situație ca fiind una dintre cele mai stresante:
- „Mă pregătisem să merg, și apoi s-a schimbat.”
- „Nu mai știu ce se întâmplă.”
Nevoia lor cea mai mare este predictibilitatea.
Când părinții schimbă planurile din impuls sau neînțelegere, copilul se simte nesigur, prins în conflict și responsabil pentru ceva ce nu poate controla.
Ce ajută cu adevărat copilul în această perioadă
În fiecare an, în perioada sărbătorilor, văd aceleași lucruri în cabinet: copiii nu au nevoie de perfecțiune, de cadouri scumpe sau de „momente spectaculoase”. Copiii au nevoie de calm, predictibilitate și iubire necondiționată, indiferent în ce casă se află. Iată ce îi ajută cel mai mult în realitate:
Atmosfera calmă și siguranța emoțională
De multe ori, nu ceea ce facem, ci cum facem contează. Copilul simte imediat dacă părintele este tensionat, supărat sau trist. Îi încurajez pe părinți să-și regleze emoțiile înainte de momentul predării copilului, pentru că acele câteva minute pot defini toată ziua copilului.
Un părinte calm spune, fără cuvinte:
„Ești în siguranță. Poți să te bucuri. Eu sunt bine și când nu ești lângă mine.”
Ritualuri simple, clare și potrivite vârstei
Ritualurile sunt extrem de importante pentru copii, pentru că oferă continuitate chiar și atunci când familia se schimbă:
- împodobirea bradului împreună,
- gătitul unei rețete simple,
- o poveste specială înainte de culcare,
- o plimbare anuală pentru a vedea luminițele.
Validarea emoțiilor copilului
Copiii au multe emoții contradictorii în perioada sărbătorilor, iar mulți nu știu cum să le pună în cuvinte.
Ca psihoterapeut, îi încurajez pe părinți să normalizeze emoțiile copilului:
- „E în regulă să-ți fie dor de tata când ești cu mine.”
- „E normal să-ți fie greu când te muți dintr-o casă în alta.”
- „Sunt aici să te ajut să-ți fie mai ușor.”
Validarea emoțiilor îi ia copilului povara vinovăției și îi permite să se bucure real.
Mesaje clare și eliberatoare pentru copil
Copilul are nevoie să audă explicit, nu doar să simtă, că nu este responsabil de emoțiile adulților.
În terapie, recomand părinților să transmită mesaje de tipul:
- „Bucură-te cu tata. Eu sunt bine.”
- „Este normal să petreci timp și cu mama, și cu tata.”
- „Tu nu trebuie să ai grijă de noi. Noi avem grijă de tine.”
Aceste cuvinte sunt vindecătoare și reduc enorm anxietatea copilului.
O trecere lină de la o casă la alta
Trecerea dintre cele două case este un moment vulnerabil pentru copil.
Câteva lucruri ajută mult:
- fără grabă,
- fără remarci despre celălalt părinte,
- fără reproșuri,
- fără întrebări cu subînțeles („Cum a fost? Ce ți-a luat? Cine a mai fost acolo?”).
O trecere lină îl ajută pe copil să nu simtă că este „câmpul de bătălie” dintre părinți.
Libertatea copilului de a se bucura de ambii părinți fără vinovăție
Acesta este, poate, cel mai important lucru.
Copilul are nevoie să știe că iubirea lui pentru un părinte nu îl rănește pe celălalt.
Atunci când părintele oferă această libertate, copilul devine mult mai liniștit, mai sigur pe el și mai conectat.
Acesta este darul pe care îl poate face orice părinte copilului în perioada sărbătorilor.
Concluzie: mesajul pe care vreau să-l las familiilor
În munca mea cu părinți și copii trecuți prin divorț, am învățat un lucru esențial: starea emoțională a copilului reflectă calitatea relației dintre părinții săi, nu faptul că sunt sau nu împreună.
Sărbătorile nu sunt un test despre „cine a câștigat custodia Crăciunului”, ci despre cât de mult poate fi protejat copilul de tensiuni, loialități împărțite și emoții pe care nu ar trebui să le ducă.
Le spun deseori părinților că, dincolo de documente, program de vizită sau convenții, copilul are nevoie de trei lucruri care nu se negociază: previzibilitate, liniște și iubire stabilă.
Dacă acestea există, sărbătorile devin o amintire frumoasă chiar și după divorț. Dacă lipsesc, copilul simte dezorganizare, stres și presiunea de a mulțumi pe toată lumea.
Cred cu tărie că adevărata maturitate parentală se vede nu atunci când lucrurile merg bine, ci atunci când sunt provocări. Sărbătorile sunt o astfel de provocare.
De aceea, invit părinții să se întrebe sincer: „Cum pot face ca aceste zile să fie despre copilul meu și nu despre conflictul dintre noi?”
Atunci când doi părinți reușesc să colaboreze, chiar și minim, chiar și cu limite clare, copilul primește cel mai frumos cadou: siguranța că este iubit necondiționat în ambele case. Iar asta valorează mai mult decât orice program perfect împărțit.
Pentru toate familiile care trec printr-un divorț, mesajul meu este acesta: sărbătorile nu trebuie reparate, ci reinventate.
Cu răbdare, cu flexibilitate și cu atenția îndreptată spre ce e cu adevărat important, copilul poate avea parte de momente pline de sens, chiar dacă familia nu mai arată ca înainte.
Iar dacă există dificultăți, tensiuni sau blocaje, nu înseamnă că sunteți părinți răi. Înseamnă că e un drum nou, greu, dar care poate fi învățat și însoțit. Și e perfect în regulă să cereți ajutor.
Mă numesc Alexandra Ivana sunt psihoterapeut și aștept întrebările dvs în aplicația Parentool.
