Primul copil înseamnă o experiență incredibilă, plină de emoții și trăiri necunoscute unui om până în acel moment. Primul copil nu înseamnă doar nașterea unui copil în lume, ci și nașterea părinților săi. Tocmai de aceea, acest rol vine cu multe provocări, unele așteptate, altele mai puțin anticipate. Vei afla din acest articol câteva idei despre ce înseamnă primele zile cu un bebeluș acasă pentru noii părinți și cum poți ajuta, cu adevărat, să treacă mai bine prin această experiență.
Primul copil înseamnă și nașterea părinților
Familia și prietenii din jurul noilor părinți chiar pot face diferența în ceea ce privește starea de spirit a acestora. Oricât de mult te-ai pregăti pentru venirea noului membru al familiei, de multe ori părinții se simt copleșiți de amalgamul de emoții.
Există părinți care se descurcă bine din primele zile, la fel cum există părinți care resimt diferit noul rol. Fiecare familie experimentează diferit această perioadă, în funcție de numeroase motive printre care starea de sănătate a copilului și a mamei, mediul de acasă, ajutorul pe care îl primește, precum și situația financiară.
Ce au nevoie părinții?
Înainte de toate părinții au nevoie să conștientizeze că este doar o perioadă, că o să treacă și o să fie un pic mai ușor în fiecare zi. Au nevoie de oameni dragi aproape, au nevoie să știe că instinctul de părinte este ceva real, chiar dacă nu se simte așa din primele zile.
Părinții au nevoie de încredere. Conștient sau inconștient, cei mai mulți dintre noi avem nevoie să știm că suntem pe drumul cel bun, că putem fi părinți buni pentru copiii noștri.
Părinții au nevoie de ajutor, sub multe forme. Au nevoie să învețe să fie ascultați, fără li se ofere sfaturi nesolicitate și fără să se simtă judecați.
Cum poți să-i sprijini, în mod real, pe cei care devin părinți pentru prima oară?
Sunt multe lucruri pe care le poți face pentru a-i sprijini pe cei dragi care tocmai au devenit părinți, fie că îți sunt prieteni sau rude. Într-adevăr, poate fi dificil să îți dai seama cum să fii de ajutor, mai ales dacă te afli pentru prima dată în această postură.
Am vorbit cu 3 mame din comunitate, care au copii de până în 2 ani, pentru a înțelege mai bine cum au trecut ele prin această perioadă de început. Experiențele lor ne-au ajutat să facem o listă cu lucruri utile pe care le poți face pentru prietenii sau rudele tale care vor deveni părinți.
Vorbește cu ei înainte de nașterea copilului.
Este foarte important să înțelegi felul în care vor să trăiască această experiență. Sunt oameni care au nevoie de părinții lor acasă, pentru ajutor cu copilul și cu treburile casnice. Alții preferă să trăiască această experiență în trei, fără contact cu alte persoane mai ales în primele zile. De exemplu, Laura și partenerul ei au vrut să fie singuri în primele săptămâni cu bebelușul:
Noi ne-am propus dinainte că vom fi doar noi doi, să ne putem concentra și să n-avem alte voci din exterior. Am stat așa primele zile, apoi a venit sora mea, mai mult ca o prezență discretă. Doar strângea după noi și ne zicea că e pusă masa. Aș zice că e de mare ajutor să vină cineva să ajute în casă, fără prea multe explicații.
Iar faptul că sora mea știa exact cum sunt și ce am nevoie, a contat mult. Am apreciat că nu ne-a bătut nimeni la cap, ambele familii au fost respectuoase și ne-au dat timpul și spațiul de care aveam nevoie. Ne-au respectat deciziile și ne-au lăsat în ritmul nostru.
Oferă-ți ajutorul.
Acesta poate veni sub atât de multe forme încât s-ar putea să nu te gândești neapărat la ceva anume. Scrie un mesaj mamei sau tatălui după ce se naște copilul și întreabă ce au nevoie. Dar nu o face doar din complezență, se simte mai mult decât crezi. Oferă lucruri concrete. De exemplu, am vorbit cu Alexandra, mătușă unei fetițe de 7 luni, care ne-a povestit despre implicarea familiei în această perioadă.
Cred ca e meritul mamei care e foarte empatică, a intuit cumva cum să ofere ajutorul, fără să se bage în sufletul lor. Ei nu au cerut neapărat ajutor concret, dar nici nu au încercat să pară tari. Au vorbit deschis despre emoțiile și problemele lor, despre tot ce funcționa sau nu.
Fiecare din familie a contribuit cu ce a simțit noi că aduce valoare. Eu găteam zilnic și le duceam mâncare proaspătă, mama îi ajuta cu spălatul și călcatul. Amândouă încercam să stăm cu copilul pentru ca ei să se poată odihni. Tata făcea cumpărăturile. Cumva rolurile s-au împărțit natural, aproape intuitiv.
Cumpără cadouri utile.
Deși este foarte tentant să cumperi tot felul de lucruri haioase pentru bebeluși, încearcă să fii cât mai practic. În primul rând, întreabă-i ce au nevoie. Sunt multe cheltuieli necesare în această perioadă și ar fi o risipă să le cumperi lucruri scumpe inutile. Bebelușii nu au nevoie de jucării sau costume haioase, au nevoie de scutece (multe scutece), body-uri de bună calitate, geluri speciale pentru baie. Asigură-te că iei produsele potrivite, nu e cazul să faci o surpriză părinților.
Un cadou mai mult decât practic poate fi un voucher pentru consultații în aplicația Parentool. Mai ales în primele luni, părinții nu au nevoie neapărat de o oră întreagă de consultație la pediatrie sau consultanță în alăptare. Mai degrabă au întrebări specifice și, de cele mai multe ori, au nevoie de confirmarea unui specialist că fac ce trebuie. Parentool este prima aplicație de parenting, science based, pentru părinții la primul copil. O să fie, cu siguranță, unul dintre cele mai utile cadouri pe care le vor primi.
Normalizează sănătatea mintală a părinților.
Starea emoțională a părinților este extrem de importantă pentru starea bebelușului. Dacă ești deja părinte, încearcă să împărtășești (cu măsură și grijă) experiența ta. Pune accentul pe provocările pe care le-ai avut, fără să încarci emoțional prin comparații de genul: Copilul meu dormea toată noaptea în primele săptămâni sau Nu înțeleg de ce nu poți alăpta, e natural să alăptezi, sigur face ceva ce nu trebuie.
De exemplu, pe mine m-a ajutat enorm o discuție cu o prietenă care s-a chinuit cu alăptatul și cât de mult ar fi ajutat-o să știe că e normal să fie greu la început. Așa că am căutat din timp un consultant în alăptare, în cazul în care aș fi avut nevoie.
Nu întreba doar ce face bebelușul, vorbește cu femeia care a devenit mamă. Nu-i spune niciodată mami, cum se obișnuiește, ci spune-i pe nume. În aceste momente de transformare profundă, fizică și mintală, este esențial să fie văzută ca femeie, nu ca mamă, de cei din jurul ei.
Și tatăl are nevoie de atenție.
E firesc că toată atenția se îndreaptă spre mamă și bebeluș. Dar nu uita că și tatăl are un rol nou în povestea asta. Chiar dacă în zilele noastre rolul tatălui e mult mai semnificativ decât acum câteva decenii, asta nu înseamnă că e mai ușor. Vorbește cu tatăl și întreabă-l cum se simte, ce are nevoie. Uneori, și întrebarea în sine îl va face să se simtă important și văzut.
Rămâi alături de ei.
Chiar dacă încerci să fii de ajutor în primele zile, deseori viața ta merge înainte, cu activitățile obișnuite. Încearcă să rămâi aproape de noii părinți, chiar dacă ai alte preocupări. Adevărul este că nu doar primele zile sau săptămâni sunt dificile. Fiecare are un mod propriu de a se adapta noului context și de a-l integra în viața de zi cu zi. De exemplu, Alice a resimțit această singurătate:
Toți sunt entuziasmați la început, iar apoi ușor-ușor dispare interesul și se instalează singurătatea. Eu am fost foarte obosită în primele luni și aș fi avut nevoie de mai multă prezență umană în jurul meu. În primele luni am fost foarte aproape de depresie din cauza oboselii. Nu am căzut în ea, din fericire, poate și pentru că nu mi-a fost niciun moment frică să fiu mamă.
Am avut ajutor fizic, partenerul meu este foarte implicat, la fel și familia mea. Aș fi avut nevoie să fiu deranjată. Mulți zic nu îi deranjez acum că sunt cu copil mic și sigur nu au chef. Eu aș fi avut nevoie de acest deranj să mă scoată un pic din ritmul în care intrasem. Am resimțit nevoia asta de interacțiune multă vreme după ce m-am mai stabilizat.
Fii blând.
Într-o perioadă relativ scurtă, noii părinți experimentează tot felul de stări și emoții. La toate acestea se adaugă grija și oboseala. Multe dintre mame trec prin diverse stări de la baby blues la depresie postnatală. Ține cont de aceste aspecte în interacțiunea cu ei. Mulți bunici și prieteni care au deja copii încearcă să ajute cu experiența lor, dar oferă mai degrabă sfaturi nesolicitate care adaugă tensiune. De exemplu, Diana a resimțit acest soi de presiune.
M-ar fi ajutat ca rudele apropiate (părinți, bunici) să nu îmi adauge temeri suplimentare privind bebelușul. Da, am născut în pandemie, într-o perioadă cu vârf de cazuri, însă griji precum temperatura din camera copilului, orice adiere care ar fi putut ajunge la copil când aeriseam nu ajuta deloc o mamă la prima experiență. Chiar dacă toate veneau cu bune intenții.
A fost dificil, mai ales în primele zile când experimentam și baby blues. M-ar fi ajutat o atitudine mai relaxată, care nu exclude abordarea responsabilă. M-ar fi ajutat ca cei din jur să încerce să înțeleagă ce am nevoie cu adevărat. Să mă asculte.
Cum pot să te ajut?
Uneori e suficient să întrebi. Să devii părinte este o experiență incredibilă și copleșitoare. Să ai alături un sat care să te vadă și să te asculte este cu adevărat de ajutor. Să-ți aducă o ciorbă caldă sau să plimbe câinele. Să stea jumătate de oră cu bebelușul să poți face ceva doar pentru tine. Să dea cu aspiratorul sau să întindă rufele, să cumpere legume proaspete sau să te scoată la o cafea. Nu trebuie să te chinui să găsești ceva util de făcut, e suficient doar să întrebi. Și să fii prezent în viața noilor părinți.
Tu ce fel de sprijin ai fi avut nevoie în primele zile cu bebelușul?
*Mulțumesc pentru sinceritate și gânduri celor trei mame din comunitate (Laura, Alice și Diana), precum și Alexandrei, din rolul de mătușă. 🙂
Sursa foto: Unsplash.com
