Educația Montessori este unul dintre cele mai populare subiecte de discuție în rândul părinților. Tocmai de aceea, într-una dintre edițiile Live-ul de joi am invitat-o pe Sabina Voinea, specialist Parentool și consultant Montessori (0-3 ani), să ne povestească despre ce înseamnă acest tip de educație, cum se diferențiază de sistemul tradițional, precum și care sunt miturile din jurul acestei filosofii. De asemenea, a explicat ce înseamnă conectarea conștientă și felul în care are loc adaptarea unui copil de la un mediu alternativ la sistemul tradițional.
Live-ul de joi înseamnă o serie de întâlniri online, pe instagram, între Petruța Țuligă (fondator & CEO Parentool) și specialiștii din aplicația noastră.
Ce este Montessori?
Montessori este un tip de educație creat de Maria Montessori. Îmi place să spun că este un stil de viață pe care familiile îl pot integra în stilul lor de parenting. Înseamnă să vadă copilul așa cum este, să îi respecte ritmul de dezvoltare, să cunoască anumite lucruri despre perioada asta minunată de la 0 la 3 ani. Pe scurt, să fie alături de copil.
Această filosofie are 3 piloni: copilul în centru, alături de familie (sau de adulții care sunt pregătiți să susțină dezvoltarea copilului) și mediul. Maria Montessori spune că un copil nu vine pe lume ca un ulcior gol, ci vine înzestrat cu multe puteri interioare. Două dintre acestea sunt mintea absorbantă și adaptarea. Cu aceasta din urmă ne naștem toți și folosim în primii 6 ani de viață pentru a învăța să ne adaptăm la lume, la spațiu și la locul în care ne-am născut). Cu ajutorul minții absorbante suntem oameni ai locului în care ne-am născut.
Ce presupune acest învățământ alternativ și cum se diferențiază față de cel tradițional?
În primul rând, educația sau predarea nu este frontală. Mă întreb deseori cum reușesc educatoarele din sistemul de stat să țină atâția copii în aceeași activitate. Pentru mine, este ceva care acum îmi e peste mână să îi am pe toți la măsuță, să stau, fără să se miște, fără să aibă acea mișcare naturală și să aibă pentru toți aceeași activitate.
În educația Montessori predarea este individuală. Fiecare copil are cumva o planificare individuală: (respectăm la ritmul fiecărui copil în parte, nu este cumva pusă într-o cutiuță – la nivelul ăsta să ajungă toți copii-, așteptăm ca acesta să dea semne în funcție de perioadele lui sensibile. Conectăm copilul cu mediul, el cumva ne dictează ritmul, ne spune ce are nevoie să învețe, iar noi ca adult pregătim acestea pentru el și venim în întâmpinarea nevoilor interioare. În învățământul tradițional aceste lucruri nu se întâmplă, acolo se pune accentul pe învățare academică, dictare.
Într-o clasă Montessori ai mai multe libertăți. Uneori aceste libertăți nu pot fi înțelese de părinți. De exemplu, libertatea de a se mișca copilul prin clasă. În tradițional, toți copii trebuie să stea la măsuță, să fie totul planificat și indiferent de îți place sau nu, tu trebuie să faci acea activitate. În Montessori, ești ghidat de educator, dar vine și această parte din interiorul tău, adică să îți alegi materialele, obiectele cu care să exersezi, să repeți și să înveți din acele lucruri singur. Partea aceasta de independență la pachet și este susținută în educația alternativă.
Copilul primește feedback mai mult din partea mediului și mai puțin din partea educatorului. Nu folosim recompense, nici măcar verbale, nu mai spun de note care nu există în acest tip de educație. În educațiile alternative, copilul este lăsat să ajungă în ritmul lui, dar nu este acea delăsare, să-l las pe copil să facă ce vrea. Adică eu, ca specialist, știu ce anume să îi pun la dispoziție ca el să își ia ce are nevoie din mediu.
Mituri despre Montessori
Primul mit ar fi acela că cei mici fac ce vor într-o clasă Montessori. E cumva neînțeleasă libertatea aceasta pe care o folosim în mediul nostru. Este un principiul din ecuație, dar această libertate vine cu un alt cuvânt auxiliar: libertatea cu limite. În mediul Montessori, copilul are libertatea de a se plimba prin clasă, de a-și alege un material, de a lucra sau a observa, de a-și asculta interiorul. Toate acestea vin într-un cadru și se oprește atunci când se încalcă libertatea altui copil. Această libertatea fără granițe copleșește copilul, de aceea vine în completare cu acele limite de care are nevoie să se desfășoare.
Societatea este bazată pe reguli, la fel și în acest sistem. De exemplu, câteva reguli într-o clasă Montessori: nu punem accent pe ce nu putem face, ci mai degrabă pe ce să facem. În clasă pășim, afară alergăm. O să te opresc atunci când observ că distrugi materialele. De aici învățăm și despre spațiul personal, cum spunem stop (chiar și un copil de 1 an jumătate care nu are limbaj, poate spune cu mânuța stop).
Am auzit că vorbim mai ciudat cu copii. Mie nu mi se pare asta, mi se pare că respect copilul și mă comport cum mi-aș dori să o facă un alt adult cu mine, așa fac față de copii din clasă. Le ofer prilejul de a exersa, le modelez acest comportament, copii sunt cu mintea absorbantă, și cu siguranță preiau și înmagazinează acest comportament al adultului. Deci noi suntem oglinda și etalonul lor, se ghidează după noi. Trebuie să le oferim un comportament pozitiv, alături de grație și curtoazie.
Un alt mit ar fi că clasele din sistem sunt haotice. Există ordine în tot acest haos pe care un adult pregătit o poate vedea. Fiecare copil își alege materialele, lucrează individual. Pentru unii părinți e greu să înțeleagă cum funcționează aceste clase. Există niște structuri ale unei zile de grădiniță, copii absorb această rutină, iar mediul pregătit le oferă și feedback-ul pentru interiorul lor, deci ordinea din exterior îi ajută să-și creeze ordine interioară. Pentru unii adulți care vin în observare, poate primele minute pot părea haotice pentru că nu e așa cum am fost noi educați și obișnuiți. Venim cu un bagaj de 12 ani de școală în care am stat în bancă, unde nu aveam voie să spunem nimic, să plecăm capul la autoritatea de la catedră.
Care sunt abilitățile pe care sistemul Montessori le încurajează la un copil?
Întreg mediul sprijină independența funcțională a copilului. La fel ca în cazul libertății, nu putem să punem ceva fără granițe, independența vine cu așteptări realiste față de vârsta copilului. Această independență funcțională înseamnă o adevărată rutină: de când intră-n clasă, se dezbracă, se spală pe mâini etc. Nu avem așteptarea ca un copil să facă aceste lucruri singur, de la început. Dar suntem acolo să ajutăm dacă ni se cere, și nu neapărat să intervenim și să transmitem mesajul că tu nu poți. Ba din contră, îi oferim ce are nevoie, îi putem la dispoziție acele unelte sau materiale care să sprijine independența.
De exemplu, își pot pregăti acasă sau și în clasă gustări de fructe, pot pune jucăriile sau materialele la locul lor, lucruri care țin de partea aceasta de integrare în societate. Copii au nevoie să absoarbă viața, iar viața în primii ani este despre lumea înconjurătoare. Ce se întâmplă? Ce folosesc adulții? Ce am nevoie pe lumea aceasta ca eu să supraviețuiesc?
Viața practică este cea mai importantă zonă din Montessori. La un moment dat, ea se termină sau nu-i mai este de folos copilului pentru că a descoperit a se construi pe sine. Această construcție, alături de puterile sale interioare, vine cu mai multe rezultate: stima de sine, imaginea de sine bună, momentul în care copilul ajunge să poată spune că face singur.
Copilul între 0 și 3 ani
În această perioadă se pun bazele atașamentului și dezvoltării echilibrate. De aceea, este important ca părinții să fie cu un pas în fața dezvoltării copilului. Observarea este esențială în copilăria copilului, ca părinții să știe ce anume se întâmplă în intervalul de bebelușeală sau ce are nevoie în primele 4 luni. Avem informații, știm să cerem ajutorul acum ca să oferim copilului tot ce e mai bun.
E important să nu fim un obstacol în calea dezvoltării lor. De exemplu, să nu folosim acele țarcuri care obstrucționează mișcarea liberă, să știm despre perioadele sensibile pentru a pregăti copilul. Toate aceste lucruri le putem vedea când ne cunoaștem copilul propriu. Toți au același parcurs de dezvoltare, dar ritmul diferă. Perioadele sensibile se întind până la 6 ani și sunt ca niște ferestre de oportunități în care copilul învață un lucru anume, pune un reflector doar pe lucrul care îl interesează.
Sabina a vorbit despre mai multe feluri de perioade sensibile de la cele pentru limbaj, mișcare, socializare. Una dintre cele mai importante perioade pe care le-a observat în experiența ei cu copii este cea sensibilă la ordine.
Vorbim despre mediul în care copilul este, ce îi punem la dispoziție, cum aranjăm (nu ordonăm) jucăriile și materialele, cum anume este ordinea dintr-o rutină. Copilul o absoarbe, e ca o poezie pentru el care-l ajută să vizualizeze, să aibă predictibilitatea pașilor din viața lui în funcție de anumite momente din zi. Cred că observarea e mai grea decât practica în sine. Munca copilului este joaca.
Ce înseamnă conectare și cum îmi dau seama că sunt conectat cu copilul?
Sabina a vorbit despre cum explică părinților ce înseamnă, cu adevărat, conectarea și îi ajut în cadrul atelierelor să descopere propriul lor mod de conectare cu copilul lor. Nu există o definiție clară, o să vorbim despre ce înseamnă și cum arată o conectare autentică. A a sta în aceeași casă cu cel mic nu e același lucru cu a fi conectat.
O să povestesc și din rolul de educatoare unde văd anumite momente de conectare cu copii. Numesc acest timp special de conectare pe care îl ofer copilului. E un exercițiu pe care l-am luat din Hand Parenting și le explic părințiilor exact ce fac eu și dacă li se potrivește, să aplice și ei acasă acest exercițiu.
Acest timp de conectare e ce îi oferim copilului conștient. Vorbim de un timp delimitat, copilul are nevoie de un cadru în aceste 10 minute. Înainte să îi povestesc copilului, trebuie să mă pregătesc pe mine ca adult: *pot să îi ofer acest timp de calitate copilului meu?*Pentru că trăim într-o lume a vitezei, știm cum zboară gândurile noastre, plecăm foarte ușor din momentul prezent alături de copil. Depunem multă energie ca să fim acolo cu toată ființa noastră lângă copil. Cred că aici ar trebui să fim cu toții vulnerabili: a sta în momentul prezent, ne e greu. Copii trăiesc în momentul prezent și ei ne văd de fiecare dată când ne zboară mintea.
De exemplu, părinții îmi povestesc despre activități din bucătărie, dar nu știu dacă este un moment de conectare 100%. Ni se pare minunat că stăm să pregătim anumite gustări, dar jumătate din creierul nostru e axat să nu își taie un deget. Deci focusul nu este pentru copil, ci este pe activitate. Și copilul poate își ia anumite lucruri de acolo, dar nu este acea conectare specială.
Când ești pregătit ca părinte să îi oferi autentic, efectiv te așezi la nivelul copilului tău, îl anunți ce urmează. Uneori conectarea aceasta poate fi și mai greoaie deoarece copilul vede că îl conțineți emoțional și uneori acest timp poate fi cu descărcări emoționale. Uneori aceasta este tot o conectare, o nevoie a copilului să lase în brațele tale toate emoțiile și trăirile pe care le-a avut în acea zi.
Adultul conține toate aceste lucruri pe care cel mic nu le poate regla singur, suntem coșul lor emoțional. Are nevoie de siguranța că cel de lângă el nu-l va respinge sau critica, nu îi va spune nu mai plânge. Este acea co-reglare de care cei mici au nevoie. Suntem mamifere, avem nevoie de vibrațiile mamei, avem nevoie să fim fizic în contact și este în baza atașamentului sigur. Acest timp special dedicat este deci, despre cum copilul ghidează joaca, descărcarea, sau cum are nevoie copilul să se conecteze cu tine.
De la educația Montessori la învățământul românesc
În cadrul discuției live, Sabina a explicat cum se poate verifica dacă educatorul din cadrul unei grădinițe în sistem alternativ este format în filosofia Montessori, precum și felul în care se face trecerea la sistemul tradițional.
Pentru adaptarea la sistemul de stat sau tradițional: copilul care a avut oportunitate să meargă într-o creșă/grădiniță Montessori are tot ce are nevoie pentru a se descurca. Îi poate lua ceva timp să se adapteze la noile reguli. Dar acesta are tot ce are nevoie în bagajul său, deoarece are o încredere pe care și-a creat-o și a descoperit-o, o imagine de sine bună, partea de socializare și independență. Nu se pierde nimic din ceea ce copilul a fost expus, rămâne cu el toată viața. Sunt bazele adultului de mâine.
Sabina răspuns la întrebările și nelămuririle părinților din comunitatea Parentool despre interacțiunea dintre copii în acest mediu. De asemenea, a vorbit despre ce înseamnă materialele folosite în sistem, a dat exemple de activități practice pentru un bebeluș care nu merge încă la creșă/grădiniță, precum și pentru copiii care își pierd repede răbdarea la joacă.
Un mesaj pentru comunitate
Fiți prezenți și exersați să fiți prezenți nu doar pentru copil, ci și pentru voi înșivă.
Descarcă aplicația Parentool:
Descarcă aplicația Parentool:
Poți urmări înregistrarea completă a acestei întâlniri despre filosofia Montessori pe conturile de social media (instagram & facebook). Îi poți scrie Sabinei în aplicația Parentool pentru a beneficia de expertiza ei.
