Mulți părinți trec printr-o etapă importantă și solicitantă în viața lor de familie și se întreabă cum renunțăm la scutec? În comunitatea Parentool ne bucurăm de sprijinul unui specialist în antrenamentul la oliță pentru părinții care au nevoie de informații și ajutor în acest proces.
Am discutat cu Ruxandra Horvath, consultant în antrenamentul copiilor la oliță, despre importanța tranziției de la scutec la oliță. De asemenea, am vorbit despre semnele care indică pregătirea copilului pentru această etapă, despre cum se pot pregăti părinții și despre gestionarea renunțării la scutec la creșă/grădiniță.
Live-ul de joi înseamnă o serie de întâlniri online, pe instagram, între Petruța Țuligă (fondator & CEO Parentool) și specialiștii din aplicația noastră.
De ce e importantă tranziția de la scutec la oliță?
Ca în orice altă achiziție din viața copilului, lucrurile pot merge natural. De exemplu, în cazul meu cu copilul meu, diversificarea a fost de la sine, recunosc am citit ceva înainte, dar după aceea a decurs totul ușor. Însă, nu tot timpul se întâmplă așa, uneori apar diverse situații – poate un episod al constipației, poate un copil la creșă a spus un cuvânt și copilul nostru a început să-l perceapă, nu se știe cum și îi este teamă.
Nu pentru toate familiile este atât de natural acest proces și dacă nu cunoaștem niște informații de bază, putem face niște greșeli fără să vrem, din dorința de a ne ajuta copilul. Și apoi, ne învârtim așa, e ca un bulgăre care se tot rostogolește și nu știm cum să-l mai oprim. De asta este important să plecăm din start cu informații potrivite: ce ar trebui să facem, ce ar trebui să evităm în proces.
Care sunt semnele care arată că cel mic este pregătit de tranziție?
Este dificil de definit o vârstă pentru pentru că fiecare copil e unic. Dar asta înseamnă că este greu să punem punctul pe i, să spunem că la vârsta x toată lumea ar trebui să elimine scutecul copilului, să-l așezăm pe oliță. Nu putem spune asta.
În schimb, ce ne spune literatura de specialitate (Academia Americană de Pediatrie, Societatea Canadiană de Pediatrie, Societatea de Gastroenterologie Pediatrică Europeană), în urma studiilor și a cercetărilor, s-a ajuns la concluzia că până la vârsta de 18 luni este puțin probabil ca un copil să fie realmente pregătit. Mă refer aici la o pregătire la nivel neurologic, la nivelul motricității, să fie capabil să meargă singur, să se dezbrace ș.a.
Deci, până la această vârstă nu vorbim de eliminarea scutecului, ci de pregătire. Sunt copii care fură startul, între 18 și 24 de luni. Sunt cei care de cele mai multe ori au dobândit unele achiziții foarte repede (mersul, vorbitul), așa că prind totul foarte repede. Sunt puțini, practica arată că sunt puțini copii pregătiți până la 2 ani de zile, dar nu e imposibil.
Cei mai mulți copii sunt cu adevărat pregătiți între 2-3 ani. Uneori se interpretează că nu trebuie să facem nimic noi ca părinți, să lăsăm totul să vină de la copil. Nu toți copii vin și cer părinților să nu le mai pună scutec, sau nu toți copii sunt deranjați de scutec. Dacă așteptăm prea mult, putem risca să creăm un atașament de scutec din partea copilului. Și atunci lucrurile se complică. Cu cât trecem de 3 ani, 3 ani și jumătate, procesul de renunțare devine mai complicat.
Chiar și în cazul copiilor care au un ritm mai alert al achizițiilor, vorbim tot o schimbare. Trebuie să așteptăm ca ei să se dezvolte, să dăm timp timpului, adică să lăsăm vezica urinară să crească în dimensiuni fără să o stresăm, fără să o golim din jumătate în jumătate de oră pentru că nu o ajutăm. E un proces care necesită timp și vine atunci când realmente copilul îndeplinește mai multe criterii ale pregătirii.
Cum renunțăm la scutec: cum se pot pregăti părinții pentru această etapă?
Ruxandra a subliniat importanța pregătirii pentru acest proces chiar de la naștere. Părinții pot face acest lucru printr-o conștientizare a felului în care se raportează la pipi și caca față de copil.
Avem tendința să spunem „vai ce miroase”, „nu pune mâna e murdar” (când mai crește copilul). Sau suntem în parc „nu atinge o coajă de banană de pe jos că e caca, nu e voie”. Când tot povestim și îl poziționăm pe caca într-o zonă din asta gri sau neplăcută, implicit copilul o să ajungă să-l perceapă în felul respectiv. „E ceva în neregulă cu el, mami se strâmbă sau poate bunica se strâmbă de fiecare dată când aducem în discuție caca. Deci e ceva ce nu vreau, nu vreau să iasă, nu vreau să fac”. De acolo degenerează lucrurile.
Nu spun acum să spunem că miroase frumos, dar ajută să fim cât mai deschiși și mai naturali. E foarte important să nu creăm corelația aceasta: termen negativ-bol fecal. Și eu sunt mamă la rândul meu și știu că e greu să controlăm tot ce se întâmplă, ce spun copii în parc, la creșă sau grădiniță. Dar atât cât putem noi să facem, va conta.
Cum îl familiarizăm cu ideea de mers la toaletă?
Un alt lucru pe care îl putem face înaintea vârstei de 1 an si 6 luni este de a-i permite copilului să ne însoțească în zona băii. Noi, mamele, cunoaștem cât de greu e să ajungi la baie fără copil. Deci, ei oricum au tendința de a veni la baie după noi. Dacă oricum se întâmplă, ce ar fi să transformăm momentul acela în unul educativ sau informațional? Adică, în loc să încercăm să îi distragem atenția și să-l scoatem din baie, putem verbaliza ce facem.
Ruxandra a dat mai multe exemple pe care părinții le pot folosi în acest proces de acomodare cu ideea de mers la toaletă:
Am nevoie să merg la toaletă, mami simte burtica plină, mami simte o senzație la fund, mami crede că pipi vrea să iasă afară.
Mă duc la toaletă, vine și copilul: uite, mami, se dezbracă de pantaloni, se așează pe vasul de toaletă, face pipi, se aude, e un sunet, ne ștergem, câtă hârtie folosim. Apoi ne ridicăm, ne îmbrăcăm, tragem apa, îl lăsăm să asculte zgomotul ăsta, tăvălugul de apă. Poate uneori o să vrea copilul să tragă apa și atunci ne spălăm împreună pe mâini, la final.
Sunt niște pași din proces pe care el îi va învăța la un moment dat. Dar dacă va ști din timp, în momentul în care va fi pregătit nu va face decât să adauge ultima piesă de puzzle, pe lângă alte lucruri ce țin de partea de pregătire. Nu venim cu foarte multe informații în spre el, ci cu pași mici, cum simțim. Așa îl putem ajuta din timp.
Au și copiii toaleta lor – cum alegem olița potrivită?
Alegerea oliței este una dintre temele cele mai frecvente de discuție în ședințele de consultanță. Ruxandra precizează, de altfel, că dacă este olița potrivită creștem șansele să o și folosească. Ea recomandă părinților să facă un mic research înainte de a alege olița, dar dacă copilul are peste un an și jumătate să fie implicat în alegerea produsului. Până la urmă, va fi un lucru pe care el îl va folosi și e normal să îl implicăm.
Strict referitor la oliță este important să fie solidă, stabilă, să nu îi dea senzația că ar putea cade de pe ea. Dacă are funcții extra (vreo bilă care se învârte, ceva sonor) trebuie să ne gândim de două ori dacă o alegem. S-ar putea să îi distragă atenția, să o perceapă ca pe o jucărie și să meargă acolo să se joace, nu să facă ceea ce ar trebui să facă, să nu îi înțeleagă exact rolul.
Un alt lucru foarte important este ca în partea din față să aibă o prelungire a plasticului. Acesta este, de fapt, o protecție și, în special în cazul băieților, ajută să nu sară pipi în exterior și să sperie într-un fel.
Cum îl ajutăm pe copil să se reîmprietenească cu olița după ce a trecut printr-un episod mai dificil?
Contează foarte mult evenimentul în sine, cât de puternic a fost. Dacă îi dăm timp, e posibil să uite evenimentul acela sau să treacă peste. Dar dacă vorbim de o experiență mai puternică (ex: a fost constipat, a încercat să facă la oliță și l-a durut), atunci asocierea asta între durere și oliță în sine sau chiar și la toaletă, poate fi mult mai puternică. Atunci rezistența din partea copilului să fie mai puternică.
În primul rând, să îi dăm timp, să treacă peste această experiență. Ne putem asigura dinainte că povestim despre ce s-ar putea întâmpla (să se ude, ce ar putea simți, care e senzația). Să îi zicem intuitiv că e posibil să apară un așa eveniment, dar nu e nimic de speriat.
Dacă vorbim de constipație și de rezistența aceasta de a se mai așeza pe oliță, trebuie să începem cu soluționarea situației. Aflăm cauza și apoi tratăm motivul pentru care este copilul constipat, și nu neapărat efectul. Dacă doar dăm medicație, nu ne ducem la rădăcina problemei. Și e foarte important dacă, spre exemplu, copilul a fost constipat o perioadă mai lungă de timp, să așteptăm cam aceeași perioadă de timp în care copilul să aibă scaunele regulat, cu ușurință, fără să doară, fără să resimtă disconfort. Practic să rescrie ce a memorat: că doare, că e neplăcut să mergi la oliță să faci caca.
Pe lângă partea aceasta de a-l conține pe copil, prin cuvinte, prin mângâieri, prin a fi calm și tot timpul acolo lângă ei și a explica pur și simplu verbal, ce-i ajută foarte mult în cazul constipației, este să nu mai fie constipați, să nu mai doară. Așa reușesc să recapete încrederea.
Cum pot proceda părinții care multă presiune legată de renunțarea la scutec în momentul în care copilul merge la creșă sau la grădiniță.
Există cerința acestea din partea instituțiilor, uneori foarte impunătoare: nu acceptăm copii cu scutec. Astfel, forțează în felul acesta copilul, implicit părinții, și nu aduce un real ajutor familiei în sine. La creșă mai sunt acceptați copii cu scutec, dar la grădiniță doar în unele situații. Recomand părinților să se documenteze din timp, înainte să înscrie copilul acolo. Poate chiar să vorbească cu părinții copiilor care deja frecventează, cum se poziționează față de mersul acesta la oliță.
Am avut situații cu mămici care îmi spuneau că acasă lucrurile merg bine, dar se mai întâmplă să mai facă uneori copilul pe el, ceea ce e normal la început. Nu trebuie să avem țelul acesta de a renunțat la scutec, nu mai face pe el – nu funcționează așa. Nici când a învățat să meargă nu a mers din punctul A în punctul B fără să cadă.
Este important să ne documentăm despre ce se întâmplă acolo pentru că exact ca cel mic era realmente pe drumul cel bun acasă, se ducea singur sau anunța. Dar acolo nu făcea deloc, timp de 4 sau chiar 8 ore. Pentru copii între 2-3 ani să nu urineze 8-9 ore este foarte mult. Ori nu consumă suficiente lichide, ori se ține, iar asta poate duce la infecție urinară. Chiar dacă ne place tot ce ține de grădinița respectivă, dacă pe partea asta nu e bine, ar fi indicat să renunțați și să căutați până când găsiți pe cineva care rezonează cu principiile familie. Căci altfel cel mai mult va avea de suferit copilul.
Cum îi explicăm așteptările în legătură cu renunțarea la scutec?
În momentul în care ne dăm seama că cel mic e pregătit, și noi suntem pregătiți ca familie, e important să-l anunțăm că apare o schimbare. Îl anunțăm că renunțăm la scutec, că apar chiloțeii pe care e indicat să și-i aleagă chiar el, îl includem în decizii. Apoi, îi spunem că nu mai folosim scutecul pe perioada zilei, la început. Pentru că el are nevoie să înțeleagă care sunt așteptările. Când noi spunem că nu îi mai dăm scutecul și îi spunem de oliță, iar apoi când ieșim în parc îi punem un scutec, îl bulversăm, pentru că nu există consecvență în proces. Dacă este pregătit și ne gândim că vrem să facem acel pas, ideal ar fi să nu mai fie scutecul acolo.
Renunțarea la scutec la somn
La somnul de zi putem elimina scutecul dacă vedem că la trezire scutecul este uscat sau poate cald, deci a urinat recent. Dacă frecvența dintre urinări este la 1-2 ore sau cât doarme copilul, dar dacă nu mai urinează pe perioada somnului, îl putem elimina. De asta și unul dintre semnele renunțării la scutec este perioada între urinări. Dacă urinează din oră în oră poate ar fi mai benefic să așteptăm un pic.
Noaptea e mult mai diferit. Oricum, noaptea secretăm mai puțină urină datorită hormonului ADH (antidiuretic). E nevoie ca noaptea să-i dai timp vezicii urinare să crească în dimensiune. Vezica unui copil de 4 ani este aproape dublă de ce a unui copil de 2 ani. Deci, dacă la 2 ani frecvența între urinări este la 2-2,5 ore, la 4 ani poate fi chiar și de 3-4 ore.
Putem face unele lucruri pentru pregătire: să ne asigurăm că cel mic urinează înaintea somnului, să limităm raportul de lichide înainte de somnului de noapte. De asemenea, mai este și varianta de a-l trezi pe copil noaptea pentru a merge la oliță. Aici sunt multe voci care zic că nu trebuie trezit copilul și doar îl așezăm dormind pe oliță. Când îl așezăm noaptea, nu e conștient unde a făcut pipi. Eu nu recomand această variantă.
Din practică, am observat că noi, ca adulți, nu putem grăbi procesul de dezvoltare a vezicii urinare. Cel mai bine ar fi să așteptăm până când dimineața scutecul este aproape gol, sau este călduț deci a urinat recent, acestea sunt semnale că putem trece la eliminarea scutecului de noapte.
Un mesaj pentru comunitate
Pe de o parte, recomand părinților să încerce să nu asculte vocile din exterior care pun presiune, chiar dacă au cele mai bune intenții. Mai degrabă să se informeze din surse sigure, să nu lase presiunea să nu îi facă să ia niște decizii pripite. Pe de altă parte, al doilea mesaj este despre grădiniță. Puneți mai multe întrebări, ce se întâmplă, cum se întâmplă, să ziceți atunci când simțiți că ceva s-a întâmplat. Să nu vă fie teamă că or să se poarte altfel cu copilul vostru. Dacă simțim asta din perspectiva asta a mersului la toaletă și nu există toleranță pentru copii de 2-3, de ce ar fi din altă perspectivă? Este foarte important, pentru că noi poate schimba tot ce noi am făcut bine acasă.
Ruxandra a răspuns mai multor întrebări ale părinților din comunitate despre cum îi pot sprijini pe cei mici să facă la oliță, mai ales atunci când există un refuz vehement. De asemenea, a explicat despre ce înseamnă metoda elimination communication și cum se poate aplica în mediul autohton. Discuția s-a încheiat cu informații foarte utile pentru cazurile de incontinență urinară nocturnă la copiii mai mari, de peste 5-6 ani.
Descarcă aplicația Parentool:
Descarcă aplicația Parentool:
Poți urmări înregistrarea completă a acestei întâlniri despre renunțarea la scutec pe conturile de social media (instagram & facebook). Îi poți scrie Ruxandrei în aplicația Parentool pentru a beneficia de expertiza ei.
